[vineri, 30 august]

 

 

Suplimentar: Ellen G. White, „Hristos, Lumina lumii”/„Viața lui Iisus”, cap. 64-66

 

„Faptul că Hristos a blestemat pomul pe care propria putere îl crease constituie o avertizare pentru toate bisericile şi pentru toţi creştinii. Nimeni nu poate respecta legea lui Dumnezeu fără să slujească altora. Dar sunt mulţi oameni care nu duc viaţa neegoistă, plină de milă a lui Hristos. Unii, care cred despre ei că sunt creştini excelenţi, nu înţeleg ce înseamnă slujire pentru Dumnezeu. Ei plănuiesc şi urmăresc numai folosul lor. Acţionează numai pentru ei. Timpul are valoare numai în măsura în care pot să adune pentru ei. Aceasta le este ţinta în toate împrejurările vieţii. Ei nu servesc altora, ci numai lor. Dumnezeu i-a creat să trăiască într-o lume unde trebuie îndeplinită o slujire neegoistă. El a intenţionat ca ei să-i ajute pe semenii lor pe orice cale. Dar eul este atât de mare, încât nu mai pot să vadă altceva. Ei nu au legături cu oamenii din jur. Aceia care trăiesc în felul acesta sunt asemenea smochinului care se prefăcea că era ceva, dar rod nu avea. Ei ţin formele închinării, dar fără pocăinţă sau credinţă. Onorează legea lui Dumnezeu cu buzele, dar le lipseşte ascultarea. Zic, dar nu fac. În sentinţa rostită asupra smochinului, Hristos demonstrează cât de urâtă este în ochii Lui această prefăcătorie. El declară că păcătosul neprefăcut este mai puţin vinovat decât acela care zice că-I serveşte lui Dumnezeu, dar nu aduce roade pentru slava Sa” (Ellen G. White, „Hristos, Lumina lumii”/„Viața lui Iisus”, p. 584).

 

 

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO