[duminică, 31 decembrie] Psalmii în închinarea antică

 

 

1. Citește 1 Cronici 16:7; Neemia 12:8; Psalmii 18:1; 30:1; 92:1; 95:2; 105:2; Coloseni 3:16 și Iacov 5:13. Cu ce ocazii s-au scris anumiți psalmi? Când folosea poporul lui Dumnezeu psalmii?

 

1 Cronici 16:7

„În ziua aceea, David a însărcinat pentru întâiaşi dată pe Asaf şi fraţii săi să vestească laudele Domnului”.

 

Neemia 12:8

„Leviţi: Iosua, Binui, Cadmiel, Şerebia, Iuda, Matania, care cârmuia împreună cu fraţii săi cântarea laudelor;”

 

Psalmii 18:1

„Te iubesc din inimă, Doamne, tăria mea!”

 

Psalmii 30:1

„Te înalţ, Doamne, căci m-ai ridicat şi n-ai lăsat pe vrăjmaşii mei să se bucure de mine”.

 

Psalmii 92:1

„Frumos este să lăudăm pe Domnul şi să mărim Numele Tău, Preaînalte,…”

 

Psalmii 95:2

„Să mergem înaintea Lui cu laude, să facem să răsune cântece în cinstea Lui!”

 

Psalmii 105:2

„Cântaţi, cântaţi în cinstea Lui! Vorbiţi despre toate minunile Lui!”

 

Coloseni 3:16

„Cuvântul lui Hristos să locuiască din belşug în voi în toată înţelepciunea. Învăţaţi-vă şi sfătuiţi-vă unii pe alţii cu psalmi, cu cântări de laudă şi cu cântări duhovniceşti, cântând lui Dumnezeu cu mulţumire în inima voastră”.

 

Iacov 5:13

„Este vreunul printre voi în suferinţă? Să se roage! Este vreunul cu inimă bună? Să cânte cântări de laudă!”

 

Psalmii au fost compuși pentru a fi folosiți în închinarea personală și colectivă. Erau cântați ca imnuri în închinarea de la templu, după cum sugerează adnotările muzicale care precizează: instrumente (Psalmul 61), melodii (Psalmul 9) sau conducători ai interpreților muzicali (Psalmul 8). În Biblia ebraică, titlul cărții Psalmii, tehilim, „laude”, reflectă scopul ei principal, acela de a-L lăuda pe Dumnezeu. Titlul în alte limbi, inclusiv în limba română, „Psalmii”, derivă din grecescul psalmoi, care apare în Septuaginta, o traducere timpurie a Bibliei ebraice (sec. III și II î.H.).

 

Psalmii erau o parte indispensabilă a închinării poporului Israel, fiind folosiți la consacrarea templelor, la sărbătorile religioase, la procesiuni și în timpul așezării chivotului legământului în Ierusalim.

 

„Cântările treptelor” (Psalmii 120 – 134), cunoscute și ca psalmii pelerinilor, erau cântate în mod tradițional în timpul pelerinajului la Ierusalim pentru cele trei sărbători anuale principale (Exodul 23:14-17). „Hallel*-ul egiptean” (Psalmii 113 – 118) și „Marele Hallel” (Psalmul 136) erau cântați la cele trei sărbători anuale principale, inclusiv la festivalurile de lună nouă și la consacrarea templului. Hallelul egiptean a primit un rol deosebit în ceremonia de Paște. Psalmii 113 și 114 erau cântați la începutul mesei de Paște, iar Psalmii 115 – 118, la sfârșit (Matei  26:30). „Hallelul zilnic” (Psalmii 145 – 150) a fost încorporat în rugăciunile zilnice din cadrul slujbelor de dimineață de la sinagogă.

 

Psalmii făceau parte din închinarea poporului, dar îl și instruiau cum să se închine lui Dumnezeu în sanctuar. Domnul Isus S-a rugat folosind cuvintele din Psalmul 22 (Matei 27:46). Psalmii au ocupat un loc important și în viața bisericii timpurii (Coloseni 3:16; Efeseni 5:19).

 

Deși noi, evident, nu ne putem închina lui Dumnezeu într-un sanctuar pământesc precum templul, cum putem folosi psalmii în închinarea noastră, fie personală, fie publică?

 

 

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO