[luni, 23 octombrie] Iubirea lui Avraam pentru toți oamenii

 

 

2. Citește Geneza 18:16-33. Cum și-a exercitat Avraam marea calitate de a-i iubi pe toți oamenii, fără a face discriminare între triburi, populații sau popoare?

 

Geneza 18:16-33

„16 Bărbaţii aceia s-au sculat să plece şi s-au uitat înspre Sodoma. Avraam a plecat cu ei, să-i petreacă. 17 Atunci, Domnul a zis: „Să ascund Eu oare de Avraam ce am să fac?… 18 Căci Avraam va ajunge negreşit un neam mare şi puternic şi în el vor fi binecuvântate toate neamurile pământului. 19 Căci Eu îl cunosc şi ştiu că are să poruncească fiilor lui şi casei lui după el să ţină Calea Domnului, făcând ce este drept şi bine, pentru ca astfel Domnul să împlinească faţă de Avraam ce i-a făgăduit”… 20 Şi Domnul a zis: „Strigătul împotriva Sodomei şi Gomorei s-a mărit şi păcatul lor într-adevăr este nespus de greu. 21 De aceea Mă voi pogorî acum să văd dacă în adevăr au lucrat în totul după zvonul venit până la Mine şi, dacă nu va fi aşa, voi şti.” 22 Bărbaţii aceia s-au depărtat şi au plecat spre Sodoma. Dar Avraam stătea tot înaintea Domnului. 23 Avraam s-a apropiat şi a zis: „Vei nimici Tu oare şi pe cel bun împreună cu cel rău? 24 Poate că în mijlocul cetăţii sunt cincizeci de oameni buni: îi vei nimici oare şi pe ei şi nu vei ierta locul acela din pricina celor cincizeci de oameni buni, care sunt în mijlocul ei? 25 Să omori pe cel bun împreună cu cel rău, aşa ca cel bun să aibă aceeaşi soartă ca cel rău, departe de Tine aşa ceva! Departe de Tine! Cel ce judecă tot pământul nu va face oare dreptate?” 26 Şi Domnul a zis: „Dacă voi găsi în Sodoma cincizeci de oameni buni în mijlocul cetăţii, voi ierta tot locul acela din pricina lor.” 27 Avraam a luat din nou cuvântul şi a zis: „Iată, am îndrăznit să vorbesc Domnului eu, care nu sunt decât praf şi cenuşă. 28 Poate că din cincizeci de oameni buni vor lipsi cinci: pentru cinci, vei nimici Tu oare toată cetatea?” Şi Domnul a zis: „N-o voi nimici dacă voi găsi în ea patruzeci şi cinci de oameni buni.” 29 Avraam I-a vorbit mai departe şi a zis: „Poate că se vor găsi în ea numai patruzeci de oameni buni.” Şi Domnul a zis: „N-o voi nimici pentru cei patruzeci.” 30 Avraam a zis: „Să nu Te mânii, Doamne, dacă voi mai vorbi. Poate că se vor găsi în ea numai treizeci de oameni buni.” Şi Domnul a zis: „N-o voi nimici dacă voi găsi în ea treizeci de oameni buni.” 31 Avraam a zis: „Iată, am îndrăznit să vorbesc Domnului. Poate că se vor găsi în ea numai douăzeci de oameni buni.” Şi Domnul a zis: „N-o voi nimici, pentru cei douăzeci.” 32 Avraam a zis: „Să nu Te mânii, Doamne, dacă voi mai vorbi numai de data aceasta. Poate că se vor găsi în ea numai zece oameni buni.” Şi Domnul a zis: „N-o voi nimici, pentru cei zece oameni buni.” 33 După ce a isprăvit de vorbit lui Avraam, Domnul a plecat. Şi Avraam s-a întors la locuinţa lui”.

 

A doua calitate a lui Avraam extrasă din Geneza 18 este iubirea lui pentru oameni, chiar și pentru aceia pe care nu îi cunoștea personal. Aceasta este o lecție importantă pentru fiecare dintre noi. Oamenii din Sodoma și Gomora erau păcătoși, care nu îi împărtășeau nici pe departe valorile, dar inima lui era plină de dragoste pentru toată lumea, indiferent de culoare, sex, limbă sau religie.

 

Apoi Dumnezeu îi dezvăluie lui Avraam decizia Lui de a distruge cetățile Sodoma și Gomora. Citește Geneza 18:20,21.

 

Cu mare umilință și reverență, Avraam și-a formulat cererea înaintea lui Dumnezeu: „Să omori pe cel bun împreună cu cel rău, aşa ca cel bun  să aibă aceeaşi soartă ca cel rău, departe de Tine aşa ceva! Departe de Tine! Cel ce judecă tot pământul nu va face oare dreptate?” (Geneza 18:25).

 

Prin iubirea sa, Avraam a sperat să salveze toți oamenii din aceste cetăți, nu doar pe cei neprihăniți. Cu siguranță Avraam știa cât de răi și nelegiuiți erau oamenii care locuiau acolo. Cine știe ce povești auzise despre ei și practicile lor? Din ceea ce aflăm despre ei în următorul capitol, cu înfiorătorul episod cu Lot și gloata din fața casei lui (vezi Geneza 19:1-11), aceștia erau niște oameni foarte răi.

 

Cu toate acestea, Avraam, cunoscând el însuși iubirea lui Dumnezeu, a pledat pentru ei în fața Domnului. Avraam știa că ființele umane se pot întoarce întotdeauna la Dumnezeu în pocăință. Salvarea locuitorilor acestor cetăți era pentru Avraam o șansă la pocăință pentru ei.

 

În final, Avraam și-a bazat cererea pe ceea ce cunoștea personal despre dragostea lui Dumnezeu pentru ființele umane. El însuși avea o dragoste deosebită pentru păcătoși și știa că, atâta vreme cât există viață, există speranță de salvare.

 

De ce este rugăciunea de mijlocire atât de importantă în propria noastră viață de rugăciune? Faptul că ne rugăm pentru alții în nevoie cum ne poate ajuta să creștem spiritual și să simțim mai bine realitatea iubirii lui Dumnezeu pentru păcătoși?

 

 

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO