[vineri, 7 octombrie]

 

 

Studiu suplimentar: Ellen G. White, „Patriarhi și profeți”, capitolele 3 și 4; „Educație”, capitolul „Cunoașterea binelui și a răului”

 

În ultimii ani s-au făcut studii privind experiențele din preajma morții. Practic, unii oameni mor, în sensul că nu le mai bate inima și nu mai respiră. Apoi revin la viață, dar cu povești fantastice despre cum pluteau într-un alt tărâm al existenței și cum au întâlnit o ființă de lumină. Unii chiar spun că au întâlnit rude decedate de mult timp. Numeroase persoane, chiar și dintre creștini, care nu înțeleg adevărul despre moarte, cred că aceste relatări sunt o dovadă în plus despre nemurirea sufletului. Dar (și acesta ar trebui să fie elementul care să-i alerteze că ceva nu e bine) majoritatea celor cu astfel de experiențe susțin că ființele spirituale întâlnite le-au adresat cuvinte de mângâiere, declarații frumoase de iubire, pace și bunătate. Dar nimic despre salvarea în Hristos, păcat sau judecată. Dacă tot au avut o mică pregustare a vieții de apoi a creștinilor, nu ar fi trebuit să primească odată cu ea cel puțin o fărâmă din învățăturile creștine elementare? Însă ei par să fi primit ceea ce sună mai mult a doctrină New Age, fapt ce ar putea explica de ce, în multe cazuri, sunt și mai puțin atrași spre creștinism decât erau înainte de a „muri”. Din nefericire, acești oameni au fost amăgiți de aceeași ființă care a amăgit-o pe Eva în Eden și cu aceeași minciună. (Vezi studiul 11.)

 

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO