[miercuri, 5 octombrie] Consecințele păcatului

 

 

6. Citește Geneza 3:7-19 și Romani 5:12. Care au fost principalele consecințe ale păcatului?

 

Geneza 3:7-19

„7 Atunci li s-au deschis ochii la amândoi; au cunoscut că erau goi, au cusut laolaltă frunze de smochin şi şi-au făcut şorţuri din ele. 8 Atunci au auzit glasul Domnului Dumnezeu, care umbla prin grădină în răcoarea zilei, şi omul şi nevasta lui s-au ascuns de Faţa Domnului Dumnezeu printre pomii din grădină. 9 Dar Domnul Dumnezeu a chemat pe om şi i-a zis: „Unde eşti?” 10 El a răspuns: „Ţi-am auzit glasul în grădină şi mi-a fost frică, pentru că eram gol, şi m-am ascuns.” 11 Şi Domnul Dumnezeu a zis: „Cine ţi-a spus că eşti gol? Nu cumva ai mâncat din pomul din care îţi poruncisem să nu mănânci?” 12 Omul a răspuns: „Femeia pe care mi-ai dat-o ca să fie lângă mine, ea mi-a dat din pom şi am mâncat.” 13 Şi Domnul Dumnezeu a zis femeii: „Ce ai făcut?” Femeia a răspuns: „Şarpele m-a amăgit şi am mâncat din pom.” 14 Domnul Dumnezeu a zis şarpelui: „Fiindcă ai făcut lucrul acesta, blestemat eşti între toate vitele şi între toate fiarele de pe câmp; în toate zilele vieţii tale, să te târăşti pe pântece şi să mănânci ţărână. 15 Vrăjmăşie voi pune între tine şi femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei. Aceasta îţi va zdrobi capul, şi tu îi vei zdrobi călcâiul.” 16 Femeii i-a zis: „Voi mări foarte mult suferinţa şi însărcinarea ta; cu durere vei naşte copii, şi dorinţele tale se vor ţine după bărbatul tău, iar el va stăpâni peste tine.” 17 Omului i-a zis: „Fiindcă ai ascultat de glasul nevestei tale şi ai mâncat din pomul despre care îţi poruncisem: ‘Să nu mănânci deloc din el’, blestemat este acum pământul din pricina ta. Cu multă trudă să-ţi scoţi hrana din el în toate zilele vieţii tale; 18 spini şi pălămidă să-ţi dea şi să mănânci iarbă de pe câmp. 19 În sudoarea feţei tale să-ţi mănânci pâinea până te vei întoarce în pământ, căci din el ai fost luat, căci ţărână eşti şi în ţărână te vei întoarce.””

 

Romani 5:12

„De aceea, după cum printr-un singur om a intrat păcatul în lume şi prin păcat a intrat moartea, şi astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, din pricină că toţi au păcătuit…”

 

Captivată de discursul convingător al șarpelui, Eva nu a anticipat consecințele ample ale deciziei ei. Prin acest act de neascultare, Eva a pus capăt loialității ei față de Dumnezeu și s-a angajat să se supună lui Satana. Capitolul 3 din Geneza descrie căderea lui Adam și a Evei și urmările ei cele mai tragice. Din perspectivă teologică, amândoi au fost cuprinși de teofobie (frică de Dumnezeu) și s-au ascuns de El (v. 8). Din punct de vedere psihosocial, le era rușine de ei înșiși și au început să se acuze reciproc (v. 7, 9-13). Din punct de vedere fizic, aveau să muncească din greu, să simtă durere și în final să moară (v. 16-19). Și, dintr-o perspectivă ecologică, lumea naturală degenerase (v. 17, 18).

 

Grădina Edenului nu mai era locul frumos și plăcut care fusese până atunci. „Când au văzut florile ofilindu-se și frunzele căzând, primele semne ale degradării, Adam și tovarășa lui au plâns mult mai mult decât își plâng oamenii morții acum. Moartea fragilelor flori era într-adevăr un motiv de durere; dar, când pomilor falnici le-au căzut frunzele, această scenă le-a făcut viu în minte faptul dureros că moartea este partea a tot ce are viață” (Ellen G. White, „Patriarhi și profeți”, p. 62).

 

Adam și Eva nu au murit imediat, în sensul că au continuat să trăiască, dar exact în aceeași zi și-au primit condamnarea la moarte. Domnul i-a spus lui Adam: „În sudoarea feței tale să-ți mănânci pâinea până te vei întoarce în pământ, căci din el ai fost luat; căci țărână ești și în țărână te vei întoarce” (Geneza 3:19). Căderea a avut consecințe tragice într-adevăr asupra întregii omeniri. Apostolul Pavel avea să explice: „Printr-un singur om a intrat păcatul în lume și prin păcat a intrat moartea, și astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, din pricină că toți au păcătuit” (Romani 5:12).

 

Tristul și durerosul adevăr este că, după cum omenirea a suferit în toate timpurile, și noi astăzi suportăm consecințele a ce s-a întâmplat în Eden. Cât de recunoscători putem fi totuși că, datorită lui Isus și jertfei Sale, avem speranța vieții fără sfârșit într-o lume în care păcatul nu va mai apărea niciodată.

 

Ce lecții înveți din experiența dureroasă a Evei cu privire la urmările faptelor păcătoase?

 

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO