[miercuri + joi] 17-18 august

 

MIERCURI, 17 august (Toate îngrijorările noastre)

 

La întrebarea ironică: „De ce să te rogi când poți să te îngrijorezi?” adesea zâmbim, pentru că știm că uneori ne îngrijorăm în loc să venim la Dumnezeu și să-I predăm Lui îngrijorările noastre. Se spune că, atunci când viața noastră se încâlcește prea tare, e bine să I-o predăm lui Dumnezeu și să-L lăsăm să o descurce. Cât de mult Își dorește Dumnezeu să facă acest lucru pentru noi! Totuși, surprinzător, reușim să ne agățăm de problemele noastre până când suntem pe punctul de a ceda. Oare de ce așteptăm să ajungem într-o stare de disperare și abia apoi mergem la Domnul?

 

4. Citește 1 Petru 5:7. Petru citează ideea din Psalmii 55:22. Care este mesajul esențial? Vezi și Matei 6:25-33.

 

1 Petru 5:7

„Şi aruncaţi asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El Însuşi îngrijeşte de voi”.

 

Psalmii 55:22

„Încredinţează-ţi soarta în mâna Domnului, şi El te va sprijini. El nu va lăsa niciodată să se clatine cel neprihănit”.

 

Matei 6:25-33

„25 De aceea vă spun: Nu vă îngrijoraţi de viaţa voastră, gândindu-vă ce veţi mânca sau ce veţi bea; nici de trupul vostru, gândindu-vă cu ce vă veţi îmbrăca. Oare nu este viaţa mai mult decât hrana şi trupul, mai mult decât îmbrăcămintea? 26 Uitaţi-vă la păsările cerului: ele nici nu seamănă, nici nu seceră şi nici nu strâng nimic în grânare, şi totuşi Tatăl vostru cel ceresc le hrăneşte. Oare nu sunteţi voi cu mult mai de preţ decât ele? 27 Şi apoi, cine dintre voi, chiar îngrijorându-se, poate să adauge măcar un cot la înălţimea lui? 28 Şi de ce vă îngrijoraţi de îmbrăcăminte? Uitaţi-vă cu băgare de seamă cum cresc crinii de pe câmp: ei nici nu torc, nici nu ţes; 29 totuşi vă spun că nici chiar Solomon, în toată slava lui, nu s-a îmbrăcat ca unul din ei. 30 Aşa că, dacă astfel îmbracă Dumnezeu iarba de pe câmp, care astăzi este, dar mâine va fi aruncată în cuptor, nu vă va îmbrăca El cu mult mai mult pe voi, puţin credincioşilor? 31 Nu vă îngrijoraţi dar, zicând: ‘Ce vom mânca?’ sau: ‘Ce vom bea?’, sau: ‘Cu ce ne vom îmbrăca?’. 32 Fiindcă toate aceste lucruri neamurile le caută. Tatăl vostru cel ceresc ştie că aveţi trebuinţă de ele. 33 Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra”.

 

Versetul 7 din 1 Petru 5 este foarte simplu. Nu este niciun secret ascuns în el și înseamnă exact ce scrie. A arunca înseamnă aici exact a arunca, adică a înlătura, a da la o parte, a te debarasa de ceea ce îți provoacă durere și îngrijorare. Dar, bineînțeles, poverile noastre nu sunt aruncate așa, oriunde. Îngrijorarea noastră nu dispare în neant. Este înmânată Tatălui din cer, care promite să o rezolve. Aceasta ne spune Isus în versetele din Matei. Problema nu e că ar fi greu de făcut așa ceva, ci pare prea ușor, prea frumos ca să fie adevărat.

 

Neliniștea este cauzată de tot felul de lucruri: presiunea de la locul de muncă, vreo critică neașteptată, simțământul că suntem nedoriți sau neiubiți, starea de sănătate sau cea financiară, senzația că nu suntem suficient de buni pentru Dumnezeu, gândul că nu suntem iertați de El sau un război într-o țară vecină. Oricare ar fi, noi ținem strâns de problemele noastre deoarece credem că mai bine decât noi nu le poate rezolva nimeni. Dar Petru ne îndeamnă să ne revizuim acest gând. Motivul pentru care nu trebuie să ne îngrijorăm este acela că Dumnezeu are grijă. Dar are grijă Dumnezeu suficient cât să intervină când un divorț urmează să se producă sau când ne simțim complet inutili? Biblia spune că Dumnezeu are grijă prin faptul că transformă orice situație.

 

Ce lucruri te îngrijorează chiar acum? Oricât de legitime sau de chinuitoare ar fi acestea, e ceva prea greu pentru Domnul? Poate că problema noastră cea mai mare este că, deși credem că Dumnezeu știe totul și poate aduce rezolvare, nu credem că va rezolva problemele în modul dorit de noi. Meditează asupra acestui aspect și întreabă-te cât de valabil este în viața ta.

 

 

JOI, 18 august (Credință și când Dumnezeu nu se vede)

 

Convingerea că nimănui nu-i pasă de ceea ce ni se întâmplă este foarte neplăcută. Dar convingerea că Dumnezeu nu știe sau nu-I pasă poate fi extrem de dureroasă.

 

Iudeilor exilați în Babilon nu li se părea că lui Dumnezeu Îi păsa prea mult de starea lor. Erau încă în exil, se simțeau încă abandonați de Dumnezeu din cauza păcatelor lor. Dar Isaia le adresează cuvinte de încurajare. Isaia 40 este un pasaj frumos în care profetul îi vorbește poporului despre Dumnezeul lui în termeni duioși: „El Își va paște turma ca un Păstor, va lua mieii în brațe, îi va duce la sânul Lui și va călăuzi blând oile care alăptează” (Isaia 40:11). Dar, după atâta timp, exilații gândeau: Unde ești, o, Doamne? Nu vedem nicio dovadă că ești încă lângă noi sau că Îți pasă!

 

5. Citește Isaia 40:27-31. Cum Îl descrie Isaia pe Dumnezeu? În ce fel această descriere are rolul de a contrazice convingerea poporului că „soarta [lui] este ascunsă dinaintea Domnului și dreptul [lui] este trecut cu vederea înaintea Dumnezeului [său]” (Isaia 40:27)?

 

Isaia 40:27-31

„27 Pentru ce zici tu, Iacove, pentru ce zici tu, Israele: ‘Soarta mea este ascunsă dinaintea Domnului şi dreptul meu este trecut cu vederea înaintea Dumnezeului meu.’? 28 Nu ştii? N-ai auzit? Dumnezeul cel veşnic, Domnul a făcut marginile pământului. El nu oboseşte, nici nu osteneşte; priceperea Lui nu poate fi pătrunsă. 29 El dă tărie celui obosit şi măreşte puterea celui ce cade în leşin. 30 Flăcăii obosesc şi ostenesc, chiar tinerii se clatină, 31 dar cei ce se încred în Domnul îşi înnoiesc puterea, ei zboară ca vulturii; aleargă, şi nu obosesc, umblă, şi nu ostenesc.””

 

O altă comunitate de evrei care ar fi putut crede că soarta lor era ignorată de Dumnezeu se găsește în cartea Estera. Aici, cuvântul „Dumnezeu” nu este menționat nici măcar o dată. Cu toate acestea, întreaga istorie este o dramă desfășurată în jurul intervenției lui Dumnezeu de salvare a lor de aplicarea unei legi irevocabile ce urmărea exterminarea lor. Acest episod de istorie nu doar descrie evenimente din trecut, ci simbolizează o vreme din viitor când poporul lui Dumnezeu va fi din nou persecutat și când o lege va fi din nou introdusă ca să-l distrugă (Apocalipsa 13:15). Îți poți imagina cât de ușor ai ajunge la concluzia că, dacă va fi să existe asemenea circumstanțe cumplite, Dumnezeu Și-a abandonat categoric poporul? Dar nu trebuie să ne temem. Același Dumnezeu care i-a salvat pe aleșii Lui din cartea Estera îi va salva din nou în criza finală.

 

Am citit cum Isaia L-a descris pe Dumnezeu celor din robie. Tu cum L-ai descrie pe Dumnezeu oamenilor care au simțit că Dumnezeu a dispărut și i-a abandonat? Cum i-ai învăța să privească prin ochii credinței și să nu fie dependenți de ce văd în jurul lor prin ochi omenești?

 

 

 

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO