[marți, 28 iunie] Un ocol neașteptat (1): Valea

 

 

„Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morții, nu mă tem de niciun rău, căci Tu ești cu mine. Toiagul și nuiaua Ta mă mângâie” (Psalmii 23:4).

 

Ar fi frumos dacă drumurile dreptății/neprihănirii s-ar afla numai de-a lungul luncilor înverzite ale unor pâraie reci. Dar nu acesta este parcursul zugrăvit de David. Aceste cărări trec și prin valea umbrei morții – un loc pe care nu dorim să-l traversăm. În anumite perioade ale anului, văile din Israel sunt predispuse la inundații care pot surveni brusc și cauza pagube. De asemenea, aceste defileuri sunt de obicei strâmte, cu povârnișuri abrupte care blochează lumina. Prin urmare, „umbra morții” este o metaforă pentru întuneric dens sau umbră deasă.

 

4 Gândește-te la momentele tale de „vale a umbrei morții”. Cum a fost? Ți-a fost teamă chiar dacă știai că Păstorul era acolo? Ce versete din Biblie ți-au fost cele mai dragi atunci și de ce?

 

5 Cum crezi că au ajuns oile în vale? Au mers acolo de capul lor? Sau le-a condus Păstorul Însuși? Argumentează-ți răspunsul.

 

Elisabeth Elliot a scris: „Un miel care se trezește în valea umbrei morții ar putea ajunge la concluzia că a fost condus acolo din greșeală. A fost necesar ca el să traverseze acel întuneric ca să învețe să nu se teamă. Păstorul încă este cu el” (Elisabeth Elliot, „Quest for Love”, Revell Books, Grand Rapids, MI, 1996, p. 218).

 

Te-ai simțit vreodată „condus din greșeală” în vale? Ce atitudine ai avut față de Dumnezeu atunci? De ce crezi că Păstorul ar risca să fie înțeles greșit deoarece a îngăduit să trecem prin valea întunecată?

 

 

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO