[vineri, 24 iunie] Un gând de încheiere

 

 

Citește capitolul 21, „Iosif și frații săi”, din cartea „Patriarhi și profeți”, de Ellen G. White.

 

„Viața lui Iosif este o ilustrare a vieții lui Hristos. Invidia a fost cea care i-a determinat pe frații lui Iosif să-l vândă ca sclav; ei sperau să-l împiedice astfel să ajungă mai mare decât ei. După ce el a fost dus în Egipt, lor le plăcea să creadă că nu aveau să mai fie deranjați de visele lui și că au înlăturat toate posibilitățile ca ele să se împlinească. Dar acțiunile lor au fost anihilate de Dumnezeu, făcând să aibă loc exact lucrul pe care voiau să-l împiedice. La fel, și preoții și mai-marii iudeilor erau invidioși pe Hristos, temându-se că El va abate atenția poporului de la ei. L-au omorât pentru a-L împiedica să devină împărat, dar, în felul acesta, au făcut să aibă loc tocmai ceea ce nu doreau.

 

Iosif, prin intermediul robiei în Egipt, a devenit un salvator pentru familia tatălui său. Totuși, acest fapt nu i-a absolvit de vină pe frații lui. La fel, crucificarea Lui de către vrăjmașii Săi L-a făcut pe Hristos Răscumpărătorul omenirii, Mântuitorul omenirii căzute, Conducătorul întregii lumi; dar crima ucigașilor Săi a fost tot atât de odioasă ca și când mâna providenței lui Dumnezeu nu ar fi avut sub control evenimentele, ca ele să fie spre slava Sa și spre binele omului.

 

După cum Iosif a fost vândut păgânilor de către propriii frați, la fel și Hristos a fost vândut în mâinile celor mai înverșunați vrăjmași ai Săi de către unul dintre ucenici” (Ellen G. White, „Patriarhi și profeți”, pp. 239, 240).

 

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO