[duminică, 5 septembrie] „Botezați… pentru Moise”

 

 

1. Ce a vrut Pavel să le comunice cititorilor săi din Corint când s-a referit la „pilde”?

 

1 Corinteni 10:1-11

”Fraţilor, nu vreau să nu ştiţi că părinţii noştri toţi au fost sub nor, toţi au trecut prin mare, 2 toţi au fost botezaţi în nor şi în mare, pentru Moise; 3 toţi au mâncat aceeaşi mâncare duhovnicească 4 şi toţi au băut aceeaşi băutură duhovnicească, pentru că beau dintr-o stâncă duhovnicească ce venea după ei, şi stânca era Hristos. 5 Totuşi cei mai mulţi dintre ei n-au fost plăcuţi lui Dumnezeu, căci au pierit în pustie. 6 Şi aceste lucruri s-au întâmplat ca să ne slujească nouă drept pilde, pentru ca să nu poftim după lucruri rele, cum au poftit ei. 7 Să nu fiţi închinători la idoli, ca unii dintre ei, după cum este scris: „Poporul a şezut să mănânce şi să bea şi s-au sculat să joace”. 8 Să nu curvim, cum au făcut unii din ei, aşa că într-o singură zi au căzut douăzeci şi trei de mii. 9 Să nu ispitim pe Domnul, cum L-au ispitit unii din ei, care au pierit prin şerpi. 10 Să nu cârtiţi, cum au cârtit unii din ei, care au fost nimiciţi de Nimicitorul. 11 Aceste lucruri li s-au întâmplat ca să ne slujească drept pilde şi au fost scrise pentru învăţătura noastră, peste care au venit sfârşiturile veacurilor”.

 

Termenul grecesc din 1 Corinteni 10:6 (și adaptat într-o formă asemănătoare în versetul 11) care a fost tradus cu „pilde” este typos. Termenul tip din română se bazează pe acest substantiv grecesc. Un tip sau un model (o pildă) nu este niciodată originalul, ci un fel de simbol sau de reprezentare a sa.

 

Evrei 8:5 ne oferă un bun exemplu cu privire la acest gen de relație: „Ei [preoții] fac o slujbă care este chipul și umbra lucrurilor cerești, după poruncile primite de Moise de la Dumnezeu, când urma să ridice cortul: «Ia seama», i s-a zis, «să faci totul după chipul care ți-a fost arătat pe munte»”.

 

Pasajul acesta din Evrei subliniază legătura directă dintre realitățile cerești și cele pământești și apoi citează din Exodul 25:9, unde Dumnezeu i-a spus lui Moise să ridice Cortul Întâlnirii din pustie „după chipul…” pe care îl văzuse pe munte. Ideea principală este că sanctuarul pământesc și toate ritualurile și procedurile sale erau „chipuri”, simboluri, modele a ceea se întâmpla în ceruri, avându-L pe Isus ca Marele nostru Preot în sanctuarul ceresc.

 

Având acestea în minte, putem înțelege mai bine ce spunea Pavel în 1 Corinteni 10. În versetele din acest capitol, apostolul trece în revistă unele experiențe-cheie ale poporului lui Dumnezeu în pustie, în drumul lor spre Țara Promisă. „Părinții noștri” se referă la strămoșii lor evrei care au părăsit Egiptul, care au fost sub nor, au trecut prin mare și, astfel, au fost cu toții botezați pentru o nouă viață, de eliberare din sclavie.

 

Pavel consideră aceste locuri sau momente importante din călătoria prin pustie ca fiind un tip sau un exemplu de botez individual. Urmărind logica lui Pavel, referirea la „mâncarea duhovnicească” trebuie să aibă legătură cu mana (compară cu Exodul 16:31-35). Israel a băut din stânca pe care Pavel a identificat- o cu Hristos (1 Corinteni 10:4). De exemplu, să ne gândim la Isus ca la „pâinea vieții” (Ioan 6:48) și ca la „apa vie” (Ioan 4:10) și toate au logică. Astfel, vedem aici cum Pavel folosește istoria Vechiului Testament ca pe un exemplu care descoperă adevăruri spirituale și care poate fi aplicat la fiecare creștin în parte, astăzi.

 

Gândește-te la experiența ieșirii din Egipt a israeliților. Ce lecții spirituale putem învăța din „exemplele” atât bune, cât și greșite pe care ni le-au lăsat?

 

 

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO