[duminică, 11 aprilie] Cum acționează păcatul
Părerea lui Dumnezeu la sfârșitul lucrării Sale de creație a fost că toate „erau foarte bune” (Geneza 1:31). Apoi a apărut păcatul, iar paradigma s-a schimbat. Lucrurile nu au mai fost deloc „foarte bune”. Creația ordonată a lui Dumnezeu a fost stricată de păcat și de toate urmările lui detestabile. Răzvrătirea a atins proporții îngrozitoare în zilele lui Noe; răul mistuia rasa umană. Cu toate că Biblia nu ne dă multe detalii (vezi Ellen G. White, „Patriarhi și profeți”, pp. 90–92), păcatele și răzvrătirea erau în mod clar lucruri pe care nici chiar un Dumnezeu iubitor, răbdător și iertător nu le mai putea tolera.
Cum de lucrurile s-au înrăutățit atât de repede? Poate că răspunsul nu este atât de greu de găsit. Câți oameni, astăzi, uitându-se la păcatele lor, nu s-au întrebat același lucru: Cum de s-au înrăutățit lucrurile atât de repede?
1. Caută textele din lista de mai jos. Scrie ideea pe care o subliniază. Observă progresia constantă a păcatului:
Geneza 3:6
„Femeia a văzut că pomul era bun de mâncat şi plăcut de privit şi că pomul era de dorit ca să deschidă cuiva mintea. A luat deci din rodul lui şi a mâncat; a dat şi bărbatului ei, care era lângă ea, şi bărbatul a mâncat şi el”.
Geneza 3:11-13
„11 Şi Domnul Dumnezeu a zis: „Cine ţi-a spus că eşti gol? Nu cumva ai mâncat din pomul din care îţi poruncisem să nu mănânci?” 12 Omul a răspuns: „Femeia pe care mi-ai dat-o ca să fie lângă mine, ea mi-a dat din pom şi am mâncat.” 13 Şi Domnul Dumnezeu a zis femeii: „Ce ai făcut?” Femeia a răspuns: „Şarpele m-a amăgit şi am mâncat din pom.””
Geneza 4:5
„…dar spre Cain şi spre jertfa lui n-a privit cu plăcere. Cain s-a mâniat foarte tare şi i s-a posomorât faţa”.
Geneza 4:8
„Însă Cain a zis fratelui său Abel: „Haidem să ieşim la câmp.” Dar, pe când erau la câmp, Cain s-a ridicat împotriva fratelui său Abel şi l-a omorât”.
Geneza 4:19
„Lameh şi-a luat două neveste: numele uneia era Ada şi numele celeilalte era Ţila”.
Geneza 4:23
„Lameh a zis nevestelor sale: „Ada şi Ţila, ascultaţi glasul meu! Nevestele lui Lameh, ascultaţi cuvântul meu! Am omorât un om pentru rana mea Şi un tânăr pentru vânătăile mele”.
Geneza 6:2
„…fiii lui Dumnezeu au văzut că fetele oamenilor erau frumoase şi din toate şi-au luat de neveste pe acelea pe care şi le-au ales”.
Geneza 6:5
„ Domnul a văzut că răutatea omului era mare pe pământ şi că toate întocmirile gândurilor din inima lui erau îndreptate în fiecare zi numai spre rău”.
Geneza 6:11
„Pământul era stricat înaintea lui Dumnezeu; pământul era plin de silnicie”.
Lucrurile relatate în Geneza 6:5 și în Geneza 11 nu au apărut din neant. A existat o istorie înaintea lor. Această urmare groaznică a avut o cauză. Păcatul s-a înrăutățit progresiv. El tinde să facă așa. Păcatul nu este ca o tăietură sau ca o rană, cu anumite procese automate, integrate, care să aducă vindecare. Dimpotrivă, dacă nu este stăpânit, păcatul se înmulțește și nu se mulțumește niciodată până când nu duce la distrugere și la moarte. Nu este nevoie să ne imaginăm viața dinainte de potop pentru a vedea acest principiu la lucru. El este peste tot în jurul nostru chiar și acum. Nu este de mirare că Dumnezeu urăște păcatul. Nu este de mirare că, mai devreme sau mai târziu, păcatul va fi eradicat. Un Dumnezeu drept și iubitor nu ar putea proceda altfel.
Bineînțeles, vestea bună este că, deși vrea să scape de păcat, El vrea să-i salveze pe păcătoși. În aceasta constă legământul.
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO
