Rolul mâniei în conflict

Cine nu a trăit sentimentul de mânie, într-un moment sau altul al vieţii? Situaţia este şi mai dificilă atunci când mânia este direcţionată către un membru al familiei. Odată cu refuzul de a ierta, mânia se poate transforma într-o otravă care va provoca multă durere şi suferinţă în cămin, în familie şi în relaţii, în general.

4. Cum putem găsi echilibrul între a înţelege mânia ca emoţie și mânia ca păcat? Care este diferenţa?

Efeseni 4:26,27
26. „Mâniaţi-vă, şi nu păcătuiţi.” Să n-apună soarele peste mânia voastră
27. şi să nu daţi prilej diavolului.

Eclesiastul 7:9
Nu te grăbi să te mânii în sufletul tău, căci mânia locuieşte în sânul nebunilor.

5. Ce spune Iacov că ar trebui să aplicăm în totdeauna când este posibil, dar mai ales atunci când avem de-a face cu membri ai familiei ale căror acţiuni, a tudini și cuvinte ne fac mânioși?

Iacov 1:19,20
Ştiţi bine lucrul acesta, preaiubiţii mei fraţi! Orice om să fie grabnic la ascultare, încet la vorbire, zăbavnic la mânie; 20. căci mânia omului nu lucrează neprihănirea lui Dumnezeu.

Dacă suntem mânioşi pentru ceva, în loc să lăsăm mânia să atârne ca un nor întunecat asupra vieţii, să o transformăm în ceva pozitiv. Să ne rugăm pentru cei care ne rănesc sau comit abuzuri împotriva noastră, să-i iertăm şi să încercăm să fim o binecuvântare pentru ei. Probabil că, la început, nu va fi uşor, dar, atunci când luăm această decizie, să ne ţinem de ea şi Dumnezeu Se va îngriji de restul.

Uneori, rădăcina mâniei se trage din căminul în care am crescut. Oamenii mânioşi provin adesea din familii mânioase, fiindcă învaţă de la modelele pe care le-au avut să ducă mai departe, în propria viaţă, acelaşi comportament, eventual transmiţându-l mai departe copiilor lor. Uneori, mânia poate fi urmarea nevoilor neîmplinite sau a invidiei, ca în cazul lui Cain, pe care mânia l-a împins să îşi ucidă fratele.

Poate că avem motive serioase să fim mânioşi, dar să nu le folosim ca scuză pentru a rămâne aşa. Să nu negăm mânia şi să nu încercăm să o justificăm. Mai degrabă să-L rugăm pe Dumnezeu să ne ajute să o folosim într-un mod pozitiv. Apostolul Pavel ne dă un sfat bun: „Nu te lăsa biruit de rău, ci biruieşte răul prin bine” (Romani 12:21).

Toți avem motive să ne mâniem, uneori chiar până la durere. Uneori, poate că suntem îndreptățiți să fim mânioși. Cum putem să nu lăsăm mânia să ne strice viața și nouă, și celor din jur?