Conflict, abuz, putere și control

Uneori, conflictul şi mânia nerezolvate se pot transforma într-o relaţie foarte negativă, dinamic distructivă şi chiar abuzivă. Abuzul poate lua mai multe forme – fizic, verbal, emoţional, psihologic, sexual etc. Dar, sub orice formă ar fi, abuzul este contrar principiului Împărăţiei lui Dumnezeu – dragostea neegoistă.

6. Ce învăţături despre relaţii se găsesc în următoarele versete?

1 Ioan 4:7,8
7. Preaiubiţilor, să ne iubim unii pe alţii; căci dragostea este de la Dumnezeu. Şi oricine iubeşte este născut din Dumnezeu şi cunoaşte pe Dumnezeu.
8. Cine nu iubeşte n-a cunoscut pe Dumnezeu; pentru că Dumnezeu este dragoste.

Coloseni 3:19
Bărbaţilor, iubiţi-vă nevestele şi nu ţineţi necaz pe ele.

În original, în limba greacă, cuvântul necaz se referă la a fi mânios sau înverşunat împotriva partenerului de viaţă, provocându-i continuu durere, manifestând ură şi o ostilitate puternică. Pavel este foarte clar în afirmaţia sa că un soţ nu trebuie să fie ostil sau violent. Abuzul sexual, fizic sau psihic nu este acceptabil pentru un soţ creştin. În schimb, este recomandat să-şi iubească soţia. Pavel arată clar, de asemenea, că dragostea este răbdătoare şi amabilă, nu este invidioasă, nu se laudă, nu este mândră, nu este nepoliticoasă, nu caută folosul său, nu este iute la mânie, nu ţine raportul greşelilor celuilalt, nu se bucură de rău, ci se bucură de adevăr. Dragostea întotdeauna protejează, întotdeauna are încredere, întotdeauna speră şi întotdeauna perseverează. Niciunul dintre atributele dragostei nu scuză şi nu acceptă nici pe departe abuzul, indiferent de formă. O relaţie sănătoasă este aceea în care ambii parteneri se simt protejaţi şi în siguranţă, în care mânia este administrată într-un mod sănătos şi în care a-şi sluji unul altuia este o normă de conduită. Adesea, victimele se simt vinovate, ca şi când ar fi responsabile de a-şi fi provocat abuzatorul sau ca şi când ar merita, cumva, abuzul comis asupra lor. Abuzatorii pot fi destul de vehemenţi şi adesea chiar iscusiţi în a-şi face victimele să se simtă vinovate. Adevărul este că nimeni nu merită să fie abuzat de altcineva, iar abuzatorii sunt pe deplin responsabili de alegerile şi de faptele lor. Vestea bună este că Biblia oferă mângâiere, nu acuzaţii, pentru victimele abuzului. În anumite situaţii, în care probleme scapă de sub control, oamenilor nu trebuie să le fie frică să caute ajutor de specialitate.

Unele culturi scuză și chiar permit abuzul asupra femeilor. De ce creștinii nu trebuie să accepte nicidecum un astfel de comportament?