Pierderea libertăţii

Doar Dumnezeu ştie câte milioane sau miliarde de oameni se luptă cu o formă de dependenţă (sau adicţie). Nici până azi cercetătorii nu înţeleg exact ce anume o cauzează, chiar dacă, în anumite cazuri, pot să vadă efectiv partea din creier care este sediul poftelor şi al dorinţelor. Din nefericire, depistarea sediului dependenţelor nu înseamnă şi eliberarea de ele.

Dependenţa este o problemă şi pentru alţii, nu doar pentru cel dependent. Toţi membrii familiei – părinţi, soţul sau soţia, copii – suferă când unul dintre ei este ţinut captiv de o putere de care pare că nu se poate elibera.

Droguri, alcool, tutun, jocuri de noroc, jocuri pe internet, pornografie, sex sau chiar mâncare – se transformă în dependenţe din cauză că devin obiceiuri, că ne obişnuim treptat şi progresiv să le folosim sau să abuzăm de ele. Nu ne mai putem opri nici măcar când ştim că ne fac rău. Deşi avem libertatea de a alege, devenim sclavii lucrurilor de care am ajuns dependenţi, adică ne pierdem libertatea. Iată cum explică Petru: „Căci fiecare este robul lucrului de care este biruit” (2 Petru 2:19).

4. Care sunt lucrurile care îi pot duce pe oameni la dependenţă?

Luca 16:13
Nicio slugă nu poate sluji la doi stăpâni; căci sau va urî pe unul, şi va iubi pe celălalt sau va ţine numai la unul, şi va nesocoti pe celălalt. Nu puteţi sluji lui Dumnezeu şi lui Mamona.”

Romani 6:16
Spuneţi sănătate Mariei, care s-a ostenit mult pentru voi.

Iacov 1:13-15
13. Nimeni, când este ispitit, să nu zică: „Sunt ispitit de Dumnezeu.” Căci Dumnezeu nu poate fi ispitit ca să facă rău, şi El însuşi nu ispiteşte pe nimeni.
14. Ci fiecare este ispitit, când este atras de pofta lui însuşi şi momit.
15. Apoi pofta, când a zămislit, dă naştere păcatului; şi păcatul, odată făptuit, aduce moartea.

1 Ioan 2:16
Căci tot ce este în lume: pofta firii pământeşti, pofta ochilor şi lăudăroşia vieţii, nu este de la Tatăl, ci din lume.

Păcatul şi dependenţa nu sunt acelaşi lucru. Putem comite un păcat faţă de care nu avem o dependenţă, deşi, foarte des, se poate transforma în dependenţă. Cât de bine ar fi ca, prin puterea lui Dumnezeu, să spunem stop păcatului înainte de a deveni dependenţă. Desigur, singura soluţie durabilă la problema păcatului şi a adicţiei este să primim o inimă nouă. „Cei ce sunt ai lui Hristos Isus şi-au răstignit firea pământească împreună cu patimile şi poftele ei” (Galateni 5:24). Pavel explică şi ce înseamnă să murim faţă de firea păcătoasă, dependentă de vicii, ca să putem trăi pentru Hristos (Romani 6:8-13) şi apoi adaugă: „Ci îmbrăcaţi-vă în Domnul Isus Hristos şi nu purtaţi grijă de firea pământească pentru ca să-i treziţi poftele” (vers. 14).

Cum îi putem ajuta pe oameni să înțeleagă că și un creștin poate și ar trebui să caute ajutor de specialitate, fără să considere că aceasta înseamnă că și-a pierdut credința?