Cele şapte potire ale mâniei

Odată cu încetarea mijlocirii lui Hristos în sanctuarul din cer, des- tinul fiecărui om este stabilit definitiv. A venit timpul ca oamenii care au respins Evanghelia să cunoască mânia deplină a lui Dumnezeu.

Ultimele şapte plăgi reflectă calamităţile abătute asupra Egiptului (Exodul 7-11). După cum calamităţile acestea i-au afectat pe egipteni, dar nu şi pe israeliţi, tot la fel primele patru plăgi finale îi afectează în principal pe închinătorii fiarei şi îi lasă nevătămaţi pe închinătorii lui Dumnezeu. Calamităţile din Egipt au scos în evidenţă împietrirea inimii lui Faraon şi le-au demonstrat egiptenilor că zeii lor erau neputincioşi. La fel, plăgile finale împietresc tot mai mult inima celor ce i se închină fiarei şi scot în evidenţă neputinţa Babilonului de a-i proteja de judecata divină.

3. Ce evenimente au loc şi prin ce sunt reprezentate?

Apocalipsa 16:1-11
1. Şi am auzit un glas tare care venea din Templu şi care zicea celor şapte îngeri: „Duceţi-vă şi vărsaţi pe pământ cele şapte potire ale mâniei lui Dumnezeu!”
2. Cel dintâi s-a dus şi a vărsat potirul lui pe pământ. Şi o rană rea şi dureroasă a lovit pe oamenii care aveau semnul fiarei şi care se închinau icoanei ei.
3. Al doilea a vărsat potirul lui în mare. Şi marea s-a făcut sânge, ca sângele unui om mort. Şi a murit orice făptură vie, chiar şi tot ce era în mare.
4. Al treilea a vărsat potirul lui în râuri şi în izvoarele apelor. Şi apele s-au făcut sânge.
5. Şi am auzit pe îngerul apelor zicând: „Drept eşti Tu, Doamne, care eşti şi care erai! Tu eşti sfânt, pentru că ai judecat în felul acesta.
6. Fiindcă aceştia au vărsat sângele sfinţilor şi al prorocilor, le-ai dat şi Tu să bea sânge. Şi sunt vrednici.”
7. Şi am auzit altarul zicând: „Da, Doamne Dumnezeule atotputernice, adevărate şi drepte sunt judecăţile Tale!”
8. Al patrulea a vărsat potirul lui peste soare. Şi soarelui i s-a dat să dogorească pe oameni cu focul lui.
9. Şi oamenii au fost dogoriţi de o arşiţă mare şi au hulit Numele Dumnezeului care are stăpânire peste aceste urgii şi nu s-au pocăit ca să-I dea slavă.
10. Al cincilea a vărsat potirul lui peste scaunul de domnie al fiarei. Şi împărăţia fiarei a fost acoperită de întuneric. Oamenii îşi muşcau limbile de durere.
11. Şi au hulit pe Dumnezeul cerului, din pricina durerilor lor şi din pricina rănilor lor rele, şi nu s-au pocăit de faptele lor.

Primele patru plăgi lovesc populaţia globului, în general. Prima le aduce o rană rea şi dureroasă exclusiv închinătorilor fiarei. A doua şi a treia afectează marea, râurile şi izvoarele apelor, care se transformă în sânge. Fără apă potabilă, omenirea răzvrătită nu va supravieţui. Plaga a patra afectează soarele, care îi dogoreşte pe oameni şi le produce o suferinţă insuportabilă.

Dar aceasta nu le înmoaie inima şi nu-i determină să renunţe la atitudinea rebelă. Dimpotrivă, ei Îl hulesc pe Dumnezeu, Cel care trimite plăgile. Niciunul dintre ei nu se pocăieşte.

Apocalipsa 16:10,11
10. Al cincilea a vărsat potirul lui peste scaunul de domnie al fiarei. Şi împărăţia fiarei a fost acoperită de întuneric. Oamenii îşi muşcau limbile de durere.
11. Şi au hulit pe Dumnezeul cerului, din pricina durerilor lor şi din pricina rănilor lor rele, şi nu s-au pocăit de faptele lor.

În Apocalipsa 16:10,11 (vezi şi Exodul 10:21-23) citim că urgia a cincea loveşte scaunul de domnie al fiarei. Satana este cel care i-a dat fiarei acest tron (Apocalipsa 13:2). Acum nici chiar sediul autorităţii lui Satana nu se poate opune forţei plăgilor. În timp ce suferă, oamenii îşi dau seama că Babilonul nu poate să-i ocrotească. Dar au hotărât să I se împotrivească lui Dumnezeu şi nici chiar calamităţile acestea înfiorătoare nu îi pot determina să se răzgândească.

Cum putem avea o relație profundă cu Dumnezeu astfel încât, atunci când ni se întâmplă lucruri tragice, să fim convinși de dragostea Lui și să continuăm să ne încredem în El?