Un gând de încheiere

Prin simbolurile ei, viziunea despre ruperea celor şapte peceţi arată către grija lui Dumnezeu pentru poporul Său de pe pământ. Kenneth A. Strand spune:

„În Scriptură, există asigurarea că Dumnezeu i-a purtat mereu de grijă poporului Său, că El este mereu prezent ca să-l susţină şi că în măreţul deznodământ escatologic îl va răzbuna pe deplin şi îl va răsplăti generos cu viaţa veşnică. Cartea Apocalipsa preia şi dezvoltă frumos tema aceasta şi nu este nici pe departe o carte obscură sau bizară care face notă discordantă cu restul Bibliei, în general; ea e însăşi esenţa mesajului biblic. Potrivit ei, «Cel viu» – Cel care a învins moartea şi mormântul (Apocalipsa 1:18) – nu-i va părăsi niciodată pe urmaşii Săi credincioşi şi, chiar şi atunci când sunt martirizaţi, ei sunt învingători (Apocalipsa 12:11) şi le este rezervată «cununa vieţii» (Apocalipsa 2:10; Apocalipsa 21:1-4; Apocalipsa 22:4).” (Vezi Kenneth A. Strand, „The Seven Heads: Do They Represent Roman Emperors?” în Symposium on Revelation, cartea 2, 1992, vol. 7, p. 206.)