Conducerea prin slujire

Când era cu ucenicii, Isus a trecut probabil deseori prin clipe de exasperare din cauza luptei lor pentru putere, din cauza căutării lor febrile de a ocupa locurile de frunte în Împărăţia Sa (Marcu 9:33,34; Luca 9:46). Până şi la ultima Cină, au fost stăpâniţi de această dorinţă după dominare şi supremaţie (Luca 22:24).

2. Ce principiu de conducere prezintă Isus? Cum putem pune în practică acest principiu în viaţa noastră şi îndeosebi în biserica noastră?

Matei 20:25-28
25. Isus i-a chemat şi le-a zis: „Ştiţi că domnitorii Neamurilor domnesc peste ele, şi mai marii lor le poruncesc cu stăpânire.
26. Între voi să nu fie aşa. Ci oricare va vrea să fie mare între voi să fie slujitorul vostru;
27. şi oricare va vrea să fie cel dintâi între voi să vă fie rob.
28. Pentru că nici Fiul omului n-a venit să I se slujească, ci El să slujească şi să-Şi dea viaţa ca răscumpărare pentru mulţi.”

„În acest scurt pasaj, Isus prezintă două modele de autoritate. Primul este concepţia romană despre autoritate. În acest model, elita se suprapune ierarhic restului colectivităţii. Ea are puterea de a lua decizii şi aşteaptă supunere din partea celor de la nivel inferior. Isus a respins categoric acest model de autoritate când a declarat: «Între voi să nu fie aşa.» El le-a prezentat ucenicilor un nou şi surprinzător model de autoritate, o respingere sau inversare completă a modelului ierarhic cu care ei erau familiarizaţi.” – Darius Jankiewicz, „Serving Like Jesus: Authority in God’s Church”, în Adventist Review, 13 martie 2014, p. 18

Conceptul de autoritate prezentat de Isus aici se bazează pe două cuvinte-cheie: „slujitor” (diakonos) şi „rob” (doulos). Intenţia Sa aici nu este desfiinţarea oricărui sistem de autoritate, ci accentuarea ideii că liderii bisericii trebuie să fie mai înainte de toate slujitorii şi robii poporului lui Dumnezeu. Rolul lor nu este să exercite autoritate, să stăpânească sau să-şi facă o reputaţie din aceasta. „Hristos Îşi întemeia Împărăţia pe principii cu totul diferite. El îi chema pe oameni nu să stăpânească, ci să slujească, cel mai tare să poarte neputinţele celui slab. Puterea, poziţia, talentul, educaţia îl puneau pe posesorul lor sub o mai mare obligaţie de a sluji semenilor săi.” – Ellen G. White, Viaţa lui Isus, ed. 2015, p. 469

Ce exemplu de conducere le-a dat Isus ucenicilor Săi (Ioan 13:1-20)? Ce altă învățătură încearcă El să ne dea în acest pasaj? Cum putem aplica principiul acesta în relațiile cu semenii noștri din biserică și din afara ei?

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO