Un gând de încheiere

„În cadrul bisericii, Scriptura ilustrează modul în care Duhul Sfânt a călăuzit biserica primară în procesul de luare a deciziilor. Lucrul acesta se vede în cel puţin trei moduri strâns legate între ele: prin revelaţii (Duhul Sfânt le-a spus oamenilor ce au de făcut: Corneliu, Anania, Filip şi, probabil, aruncarea sorţilor), prin Scriptură (biserica a ajuns la o concluzie folosindu-se de Scriptură) şi prin consens (Spiritul a lucrat în cadrul comunităţii, aproape imperceptibil, creând un consens prin dialog şi studiu, astfel că biserica a înţeles că Duhul Sfânt este la lucru). Se pare că, atunci când comunitatea credincioşilor s-a confruntat cu controverse culturale, doctrinare sau teologice, Duhul Sfânt a lucrat prin consens în procesul de luare a deciziilor. Aici vedem rolul activ al comunităţii credincioşilor, şi nu doar al liderilor ei, dar şi importanţa rugăciunii pentru discernământ. Călăuzirea Duhului Sfânt este simţită prin înţelegerea de către comunitate a Cuvântului lui Dumnezeu, a experienţei membrilor ei şi a nevoilor lor şi prin experienţa liderilor implicaţi în procesul de slujire. Diferitele decizii ale bisericii au fost luate în cadrul unui proces călăuzit de Dumnezeu, în care Scriptura, rugăciunea şi experienţa au fost elemente ale reflecţiei teologice.” – Denis Fortin, „Duhul Sfânt şi biserica”, în Ángel Manuel Rodríguez, ed., Mesajul, misiunea şi unitatea bisericii, p. 355