Unitatea în credință

 În nimeni altul nu este mântuire: căci nu este sub cer niciun alt Nume dat oamenilor în care trebuie să fim mântuiţi.” Faptele 4:12

În 1888, adventiştii de ziua a şaptea au trecut printr-o perioadă de dezbateri intense pe tema interpretării câtorva texte biblice. În timp ce pastorii şi conducătorii bisericii dezbăteau identitatea celor zece coarne menţionate în profeţia din Daniel 7 şi Legea amintită în Galateni 3:24, prea puţini erau conştienţi că atitudinile lor ostile distrugeau relaţiile dintre ei şi afectau unitatea şi misiunea bisericii.

Ellen G. White a deplâns profund această situaţie şi i-a încurajat pe toţi cei implicaţi în discuţii să se gândească bine la relaţia lor cu Isus şi la modul în care trebuie dovedită dragostea pentru El prin comportament, mai ales faţă de cei care au opinii diferite, şi a spus că nu trebuie să ne aşteptăm ca toţi membrii bisericii să fie de acord cu absolut toate detaliile unei anumite interpretări a textelor biblice. Dar, în acelaşi timp, a subliniat că ar trebui să urmărim unitatea în înţelegerea convingerilor adventiste esenţiale (vezi Sfaturi către editori, pp. 28–32).

Săptămâna aceasta vom studia despre învăţăturile biblice esenţiale pentru identitatea noastră ca adventişti şi pentru unitatea noastră în credinţă.

BIBLIA ŞI CARTEA ISTORIA MÂNTUIRII – STUDIU LA RÂND

Biblia: Geneza 28–34

1. Cum a înţeles Esau că nevestele sale nu-i plăceau tatălui său?
2. Ce i-a propus Iacov lui Laban, ca să-şi dovedească „cinstea”?
3. Pentru ce anume se vedea Iacov prea mic?
4. Ce a făcut Iacov, când a aflat că Sihem îi necinstise fiica?

Istoria mântuirii, cap. 39

1. Despre cine se afirmă că „se încred într-o (se prind de o) funie de nisip”?

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO