Divizarea naţiunii

Apostazia poporului lui Dumnezeu şi consecinţele ei cumplite nu au apărut peste noapte, ci în urma unor decizii greşite luate de-a lungul mai multor secole.

5. Citeşte istoria regelui Roboam. Care au fost cauzele divizării naţiunii?

1 Împăraţi 12:1-16
1. Roboam s-a dus la Sihem, căci tot Israelul venise la Sihem să-l facă împărat.
2. Când a auzit lucrul acesta, Ieroboam, fiul lui Nebat, era tot în Egipt, unde fugise de împăratul Solomon, şi în Egipt locuia.
3. Au trimis să-l cheme. Atunci Ieroboam şi toată adunarea lui Israel au venit la Roboam şi i-au vorbit aşa:
4. „Tatăl tău ne-a îngreuiat jugul; acum tu uşurează această aspră robie şi jugul greu pe care l-a pus peste noi tatăl tău. Şi îţi vom sluji.”
5. El le-a zis: „Duceţi-vă şi întoarceţi-vă la mine peste trei zile.” Şi poporul a plecat.
6. Împăratul Roboam s-a sfătuit cu bătrânii care fuseseră pe lângă tatăl său, Solomon, în timpul vieţii lui, şi a zis: „Ce mă sfătuiţi să răspund poporului acestuia?”
7. Şi iată ce i-au zis ei: „Dacă vei îndatora astăzi pe poporul acesta, dacă le faci ce cer şi dacă le vei răspunde cu vorbe binevoitoare, îţi vor sluji pe vecie.”
8. Dar Roboam a lăsat sfatul pe care i-l dădeau bătrânii şi s-a sfătuit cu tinerii care crescuseră cu el şi care erau împrejurul lui.
9. El a zis: „Ce mă sfătuiţi să răspund poporului acestuia, care-mi vorbeşte aşa: „Uşurează-ne jugul pe care l-a pus peste noi tatăl tău”?”
10. Şi iată ce i-au zis tinerii care crescuseră cu el: „Să spui aşa poporului acestuia care ţi-a vorbit astfel: „Tatăl tău ne-a îngreuiat jugul, tu uşurează-ni-l!” Să le vorbeşti aşa: „Degetul meu cel mic va fi mai gros decât coapsele tatălui meu.
11. Acum, tatăl meu a pus peste voi un jug greu, dar eu vi-l voi face şi mai greu; tatăl meu v-a bătut cu bice, dar eu vă voi bate cu scorpioni.”
12. Ieroboam şi tot poporul au venit la Roboam a treia zi, după cum zisese împăratul: „Întoarceţi-vă la mine peste trei zile!”
13. Împăratul a răspuns aspru poporului. A lăsat sfatul pe care i-l dăduseră bătrânii
14. şi le-a vorbit astfel, după sfatul tinerilor: „Tatăl meu v-a îngreuiat jugul, dar eu vi-l voi face şi mai greu; tatăl meu v-a bătut cu bice, dar eu vă voi bate cu scorpioni.”
15. Astfel împăratul n-a ascultat pe popor; căci lucrul acesta a fost cârmuit de Domnul, în vederea împlinirii cuvântului pe care-l spusese Domnul prin Ahia din Silo lui Ieroboam, fiul lui Nebat.
16. Când a văzut tot Israelul că împăratul nu-l ascultă, poporul a răspuns împăratului: „Ce parte avem noi cu David? Noi n-avem moştenire cu fiul lui Isai! La corturile tale, Israele! Acum vezi-ţi de casă, Davide!” Şi Israel s-a dus în corturile lui.

„Dacă ar fi înţeles voinţa divină cu privire la Israel, Roboam şi sfătuitorii lui lipsiţi de experienţă ar fi ţinut seama de cererea po- porului pentru reforme hotărâte în administrare. (…) Hotărârea de a menţine şi de a spori apăsarea din timpul domniei lui Solomon era în conflict direct cu planul lui Dumnezeu pentru Israel şi i-a dat po- porului motive serioase să se îndoiască de sinceritatea lor. În această încercare neînţeleaptă şi neîndurătoare de a exercita puterea, împăratul şi sfătuitorii aleşi de el şi-au manifestat mândria pentru poziţia şi autoritatea lor.” – Ellen G. White, Profeţi şi regi, ed. 2011, p. 64

Istoria lui Roboam şi a deciziei lui pripite şi neînţelepte de a-i supune pe israeliţi la muncă forţată constituie un eveniment trist din istoria lui Israel. Regele s-a consultat cu două grupuri de sfet- nici, dar a ales să urmeze sfatul tinerilor de seama lui, lipsiţi de experienţă, şi astfel a adus nenorocirea asupra împărăţiei pe care tatăl lui, Solomon, şi bunicul lui, David, o clădiseră vreme de optzeci de ani. Sfatul ca împăratul să imite majoritatea şi să se declare mai dur decât tatăl lui nu a fost bun. În final, Roboam s-a dovedit a fi un tiran şi un om nedemn de loialitatea poporului său. Aşa a apărut în poporul lui Dumnezeu o divizare care nu ar fi trebuit să existe nicio- dată şi care n-a fost niciodată plănuită de Domnul.

6. Ce ne spun textele următoare despre nevoia noastră de înţelepciune? Unde se găseşte sursa adevăratei înţelepciuni?

Proverbele 4:1-9
1. Ascultaţi, fiilor, învăţătura unui tată şi luaţi aminte, ca să pricepeţi;
2. căci eu vă dau sfaturi bune: nu lepădaţi învăţătura mea.
3. Căci când eram încă fiu la tatăl meu şi fiu gingaş şi singur la mama mea,
4. el mă învăţa atunci şi-mi zicea: „Păstrează bine în inima ta cuvintele mele, păzeşte învăţăturile mele şi vei trăi!
5. Dobândeşte înţelepciune, dobândeşte pricepere; nu uita cuvintele gurii mele şi nu te abate de la ele.
6. N-o părăsi, şi ea te va păzi; iubeşte-o, şi te va ocroti!
7. Iată începutul înţelepciunii: dobândeşte înţelepciunea, şi cu tot ce ai, dobândeşte priceperea.
8. Înalţă-o, şi ea te va înălţa; ea va fi slava ta, dacă o vei îmbrăţişa.
9. Ea îţi va pune pe cap o cunună plăcută, te va împodobi cu o strălucită cunună împărătească.”

Proverbele 9:10
Începutul înţelepciunii este frica de Domnul; şi ştiinţa sfinţilor este priceperea.

Iacov 1:5
Dacă vreunuia dintre voi îi lipseşte înţelepciunea, s-o ceară de la Dumnezeu, care dă tuturor cu mână largă şi fără mustrare, şi ea îi va fi dată.

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO