Copiii si ucenicia
In Matei 18,1, ni se spune ca ucenicii au venit la Isus sa intrebe cine este mai mare in Imparatia cerurilor. De ce sa fi pus ei o astfel de intrebare? Relatarile paralele ne arata ca, de fapt, ucenicii se luptau intre ei, care sa fie cel mai mare in Imparatia lui Dumnezeu (Marcu 9,33.34; Luca 9,46-48). Aceasta disputa nu dovedea numai lipsa lor de sensibilitate, ci demonstra si faptul ca ei nu intelesesera pe deplin principiile umilintei si ale dragostei, elementele esentiale ale Imparatiei lui Isus.
3. Cum le-a raspuns Isus? Mat. 18,1-4. De ce copiii sunt o ilustratie potrivita pentru ucenicie?
______________________________________________________________
______________________________________________________________
______________________________________________________________
Gandeste-te la importanţa acestor cuvinte. Daca nu suntem convertiti, daca nu devenim ca niste copilasi, nu vom putea intra in Imparatia Sa. Altfel spus, vom fi pierduti.
Putem privi din mai multe perspective ceea ce a spus Isus. Probabil ca, in acest pasaj, cuvantul-cheie este smerirea. Trebuie sa ne dam seama de nevoia si de dependenta noastra totala de Dumnezeu, Tatal nostru, asa cum copiii isi dau seama ca au nevoie in totul de parintii lor. Copiii nu pot supravietui daca sunt lasati singuri; noi nu putem supravietui fara Dumnezeu. Si este esential sa ne recunoastem aceasta nevoie. Pacatul a inceput pe pamant atunci cand Adam si Eva s-au gandit ca pot sa traiasca pe cont propriu, asa cum credeau ei, despartiti de Dumnezeu.
Adesea, copiii cred ce le spunem, chiar daca nu inteleg pe deplin. In acelasi fel, de cate ori nu trebuie sa invatam si noi sa credem si sa ne incredem, fara sa intelegem pe deplin ce ne spune Domnul? Daca, pentru a crede, vrem sa ni se explice dinainte totul cu privire la Isus si la mantuire, nu vom fi niciodata mantuiti, pentru ca nu vom crede niciodata. Noi trebuie sa experimentam acea convertire, acea schimbare despre care vorbea Isus, iar aceasta inseamna sa devenim ca niste copii, sa credem si ce nu intelegem pe deplin. In plus, daca am intelege pe deplin, ce rost ar mai avea credinta?
