Totuși vă spun adevărul: vă este de folos să Mă duc, căci, dacă nu Mă duc Eu, Mângâietorul nu va veni la voi, dar, dacă Mă duc, vi-L voi trimite.
Ioan 16:7
Ascultă ediția audio aici.
Hristos a spus: „Este imperios necesar pentru voi ca Eu să Mă duc.” Așadar, nimeni nu ar trebui să aibă prioritate pe baza locului pe care îl ocupă sau a legăturii personale cu Hristos. Mântuitorul va fi accesibil pentru toți la fel, în mod spiritual, și în acest sens va putea fi mai aproape de toți decât dacă nu S-ar fi înălțat la cer. Acum toți putem fi favorizați în mod egal prin șansa de a privi la El și a reflecta caracterul Său. Ochiul credinței Îl poate vedea întotdeauna prezent, în totala Sa bunătate, îndurare, răbdare, amabilitate și iubire. (…) Și, în timp ce privim, suntem schimbați în același chip al Său. Tuturor ne este imposibil să facem această schimbare prin propria noastră putere, prin propriile eforturi. Duhul Sfânt, Mângâietorul, pe care Isus a spus că Îl va trimite în lume, este cel care ne schimbă caracterul, făcându-l asemenea cu al lui Hristos, și, odată realizat acest lucru, vom reflecta ca într-o oglindă slava Domnului. Astfel, caracterul omului care privește la Hristos se aseamănă așa de mult cu caracterul Domnului, încât aceia care îl privesc pe omul în cauză văd caracterul lui Hristos reflectat ca într-o oglindă. Imperceptibil pentru noi, suntem schimbați zi de zi dinspre căile și voia noastră înspre voia Domnului Hristos, înspre farmecul caracterului Său. Astfel creștem în Hristos și în mod inconștient reflectăm chipul Său. (…)
Enoh L-a avut în vedere mereu pe Domnul, și Cuvântul inspirat spune că „el umbla cu Dumnezeu”. Enoh a făcut din Hristos tovarășul lui permanent. El era în lume și se achita de datoriile față de lume, dar era sub influența lui Isus. Reflecta caracterul lui Hristos, manifestând în aceeași măsură bunătate, milă, compasiune, răbdare, blândețe, umilință și iubire. Apropierea lui zilnică de Hristos l-a transformat într-o imagine a lui Hristos, de care el era atât de strâns legat. Zi de zi, el se îndepărta de propria cale spre calea lui Hristos, în gândurile și simțămintele sale cerești și divine. (…) Era o creștere continuă și el a avut părtășie cu Tatăl și cu Fiul. Iată ce este sfințirea autentică!
Află răspunsul ascultând materialul zilei de azi din cartea „Căminul adventist”.
Răspunsul se află la pagina 416 a cărții „Căminul adventist”, Editura Viață și Sănătate, ediția tipărită 2024, capitolul Ce să jucăm?.
