MĂSURA DE RESPONSABILITATE

Dacă zicem că avem părtășie cu El și umblăm în întuneric, mințim și nu trăim adevărul. Dar, dacă umblăm în lumină, după cum El Însuși este în lumină, avem părtășie unii cu alții; și sângele lui Isus Hristos, Fiul Lui, ne curățește de orice păcat.
1 Ioan 1:6,7

Ascultă ediția audio aici.

Gradul de lumină primită stabilește măsura de responsabilitate. Calea spre cer va fi făcută lină pentru toți cei devotați în folosirea cunoștinței pe care ar putea-o obține în privința vieții viitoare. (…) Privește la primul act de nelegiuire din grădina Edenului! Lui Adam și Evei le-au fost clar prezentate legile Paradisului, împreună cu pedeapsa pentru neascultare cu bună știință. Ei nu au ascultat și neascultarea a avut consecința ei certă. Moartea a intrat în lume.

Păcatul este neascultare de poruncile lui Dumnezeu. Dacă aceste porunci ar fi fost dintotdeauna ascultate, nu ar mai fi existat păcat. Pedeapsa pentru păcat este întotdeauna moartea. Hristos a amânat executarea imediată a sentinței capitale prin gestul de a-Și da El viața pentru om. (…) Dreptatea cere ca oamenii să aibă lumină și tot dreptatea cere ca acela care refuză să umble în lumina oferită de Cer – ofertă care costă moartea Fiului lui Dumnezeu – să primească pedeapsa. Este un principiu al dreptății ca vina păcătosului să fie proporțională cu cunoașterea dată, dar nefolosită sau folosită greșit. Dumnezeu așteaptă ca oamenii să umble în lumină pentru a dovedi în fața îngerilor și a oamenilor că Îl recunosc pe Hristos ca Marele-Ispășitor pentru păcat și respectă sacrificiul Lui ca pe cea mai mare binecuvântare a lor. (…)

În decursul timpului și pentru totdeauna, jertfa Fiului lui Dumnezeu pentru a salva omenirea căzută va fi o cerință obligatorie pentru om. Dacă Dumnezeu nu ar fi reușit să-Și împlinească partea, dacă nu Și-ar fi dezvăluit pe deplin voința, dacă le-ar fi dat ființelor umane vreun motiv să neglijeze marea salvare, omul ar fi putut invoca neștiința ca scuză validă. Dar Dumnezeu a făcut simplă această cale. El dorește ca toți oamenii să fie salvați. Unora le este dată mai multă lumină decât altora. Fiecare va fi judecat după lumina primită. (…) Dumnezeu a intenționat ca tu să îndrăgești lumina pe care ai primit-o și să o consideri sacră.