ACTUL CREDINȚEI

Și credința este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredințare despre lucrurile care nu se văd.
Evrei 11:1

Ascultă ediția audio aici.

Credința nu este temeiul salvării noastre, ci este o mare binecuvântare – ochiul care vede, urechea care aude, picioarele care aleargă, mâna care prinde. Ea este mijlocul, nu scopul. Dacă Isus Hristos Și-a dat viața să-i salveze pe păcătoși, de ce să nu iau eu această binecuvântare? Credința mea o prinde și astfel credința devine materializarea lucrului sperat, dovada privitoare la lucrurile nevăzute. Astfel, bazându-mă și crezând, am pace cu Dumnezeu prin Domnul Isus Hristos.

Credința, credința salvatoare, (…) este actul sufletului prin care întreaga ființă se lasă în seama ocrotirii și controlului lui Isus Hristos. Credinciosul rămâne în Hristos și Hristos rămâne în suflet prin credință, ca mijloc suprem. Credinciosul își predă sufletul și corpul lui Dumnezeu și poate spune cu certitudine: „Hristos este în măsură să păstreze ceea ce I-am încredințat în vederea zilei aceleia.” Toți cei care fac acest lucru vor fi salvați pentru viața veșnică. Va fi o certitudine că sufletul este spălat în sângele lui Hristos, îmbrăcat în neprihănirea Lui, prețios în ochii lui Isus.

Nu uita că exercitarea credinței este un mijloc de a o păstra! Dacă ai ședea permanent într-o poziție fără să te miști, mușchii ar ajunge fără putere și membrele și-ar pierde forța de mișcare. Același lucru este adevărat în ce privește experiența ta religioasă. Trebuie să ai credință în promisiunile lui Dumnezeu. (…) Credința se va perfecționa prin exercițiu și activitate.

Este de o mare importanță pentru noi să ne înconjurăm sufletul cu atmosfera credinței. În fiecare zi noi ne hotărâm propria destinație veșnică, în funcție de atmosfera care ne înconjoară ființa. Suntem responsabili în mod individual pentru influența pe care o exercităm, iar cuvintele și acțiunile noastre vor avea consecințe pe care nu le vedem. Dacă Dumnezeu ar fi păstrat Sodoma în virtutea celor zece oameni drepți, ce influență spre bine s-ar fi manifestat ca urmare a credincioșiei poporului lui Dumnezeu, când fiecare dintre cei care mărturisesc Numele lui Hristos ar fi fost de asemenea îmbrăcați în neprihănirea Sa?