Pentru ce calcă ucenicii Tăi datina bătrânilor? Căci nu-și spală mâinile când mănâncă.
Matei 15:2
Ascultă ediția audio aici.
Întrebările puse de farisei lui Isus în pasajul citat par a aduce în discuție o problemă legitimă de sănătate. Aproape că îți vine să li te alături: „Chiar așa este, Isuse, ucenicii Tăi nu se spală pe mâini înainte de masă? Și Tu îi lași să continue cu această practică nesănătoasă?”
Dar, așa cum se întâmplă de multe ori în această lume, aparențele înșală. Realitatea este că fariseii nu erau deloc preocupați de igienă sau de reforma sănătății. Ei erau doar invidioși pe succesul de care Se bucura Isus, în contextul în care mesajul Lui nu se armoniza cu al lor. Mai mult, învățăturile lui Isus făceau să pară fără sens și ridicole multe din datinile fariseice. Întrebarea lor nu avea ca scop aflarea adevărului, nici corectarea cu dragoste a unor frați greșiți. Era doar un atac perfid, ce urmărea discreditarea lui Isus în ochii oamenilor și crearea unor rupturi între Isus și ucenici. Mai mult, spălarea mâinilor recomandată de farisei nu avea nicio legătură cu principiul sănătos pe care îl practicăm noi astăzi, ci era un ritual mistic, prostesc și discriminator, ce fusese ridicat la rang de comportament evlavios.
Mesajul nostru de sănătate este categoric bun, valoros. Te încurajez să trăiești principiile noastre de sănătate și să vorbești și altora despre ele. Dar capcana în care căzuseră fariseii este încă activă. Solia sănătății poate fi folosită rău, așa cum poți folosi un microscop performant ca să lovești pe cineva. Unii o folosesc ca să îi critice pe frații lor. „Nu vor, frate, să țină reforma. Le-am tot spus, dar ei tot mai mănâncă ce nu trebuie.” Iar motivul criticii este de multe ori străin de adevăratele principii ale sănătății. „Cum, frate doctor, dumneavoastră consumați zahăr?” Cred că deja bănuiești ingredientul care lipsește. Simți dragoste în „citatele” de mai sus?
„Nu faceți din părerile și din vederile voastre cu privire la datorie, din chipul vostru de a înțelege Scriptura, o măsură de judecată pentru alții; și nu-i condamnați în inima voastră dacă ei nu se conformează idealului vostru” (Cugetări de pe Muntele Fericirilor, p. 178).
