Toate zilele lui Metusala au fost de nouă sute șaizeci și nouă de ani, apoi a murit.
Geneza 5:27
Ascultă ediția audio aici.
Este vineri, aproape de apusul soarelui. Din bucătărie se simte un miros delicios de ardei copt și tocană de cartofi, învăluite în aburi de pâine tocmai ieșită din cuptor.
Aceasta este amintirea mea preferată din copilărie. Bucătarul zilei era bunicul meu, Ion. Multe se pot spune despre el, dar iubirea și devotamentul față de Dumnezeu și față de familie rămân și astăzi amintite de noi, nepoții. Născut în 1911, într-o familie săracă, a descoperit repede că, pentru a supraviețui, trebuie să învețe o meserie, zidăria. Anii tinereții i-au adus iubirea, pe bunica Ilinca, o femeie neînfricată, care a reușit să-și crească cei șapte copii singură, vreme de șapte ani, pe timpul concentrării bunicului pe front. Bunicul, primul convertit din familie și considerat în satul său un pionier al adventismului, a luptat îndeosebi pentru familia sa, dar și pentru patria sa. Credința i-a fost supusă încercării de multe ori.
Astăzi, am dori să ne mai povestească încercările unui creștin pe câmpul de bătălie, cum urmarea principiilor creștine de dietă îți poate ține mintea ageră pentru a fi salvat de la moarte. Nu exista hrană preferențială, adesea soldații se hrăneau cu animale capturate, îndeosebi porci. Principiile sale de credință i-au salvat viața chiar și atunci când tot batalionul de soldați a fost ucis prin consumarea cărnii otrăvite. Respectând Legea lui Dumnezeu, a îndurat foamea, uneori hrănindu-se cu fructe și legume culese de pe câmp. Ororile războiului nu l-au părăsit până în ziua morții sale, dar nici obiceiurile dobândite pe front nu le-a uitat. A învățat că foamea, sau lipsa îmbuibării, și mișcarea fizică sunt bune pentru trup și minte.
Astfel, mi-am văzut bunicul centenar cum își respecta cu strictețe exercițiile matinale și își servea cinele mai puțin copioase. Speranța reîntâlnirii cu Isus l-a ținut în viață până la 102 ani. Acum, îl amintim ca un exemplu de calm, credință și sănătate.
Experiențele noastre ce ne învață? Ne arată ele că prin urmarea principiilor de hrană și dietă creștină putem fi un exemplu și pentru ceilalți?
