Eu am încredere în bunătatea Ta, sunt cu inima veselă din pricina mântuirii Tale: cânt Domnului, căci mi-a făcut bine!
Psalmii 13:5,6
Ascultă ediția audio aici.
Istoria cântărilor din Biblie ne sugerează din plin cum trebuie să folosim muzica și cântecele și care sunt avantajele lor. Muzica (…) folosită (…) în mod corect este un dar prețios de la Dumnezeu, menit să îndrepte gândurile spre teme nobile, să inspire și să înalțe sufletul.
După cum israeliții, călătorind prin pustie, își înveseleau pașii cu acordurile cântărilor sfinte, tot astfel Dumnezeu îi îndeamnă pe copiii Săi de astăzi să aducă un spirit de bucurie în peregrinarea lor prin această viață. Puține mijloace sunt mai eficiente pentru a fixa în memorie cuvintele Sale ca repetarea lor prin cântec. Un asemenea cântec are o putere extraordinară: supune firile aspre și necultivate, înviorează gândirea, trezește compasiunea, favorizează armonia în acțiune și izgonește tristețea și presimțirile sumbre care distrug curajul și slăbesc puterile.
Cântarea este unul dintre cele mai eficiente mijloace de a imprima în inimă adevărurile spirituale. Cât de des se întâmplă sufletului sufocat și gata să se lase pradă deznădejdii ca memoria să regăsească vreun cuvânt al lui Dumnezeu – refrenul uitat al vreunui cântec din copilărie – și ispitele își pierd puterea, viața capătă un nou sens și un nou scop, iar curajul și bucuria sunt împărtășite și cu alte suflete!
Nu ar trebui să se piardă niciodată din vedere valoarea cântecului ca mijloc de educație. Să răsune cântece în familie, cântece gingașe și curate, și atunci vor fi mai puține cuvinte de critică și mai multe de voioșie, speranță și bucurie. Să răsune cântece la școală, și elevii vor fi aduși mai aproape de Dumnezeu, de profesorii lor și unul de altul.
Ca parte a serviciului religios, cântarea este tot atât de mult un act de închinare ca și rugăciunea. Și, într-adevăr, multe cântări sunt rugăciuni. Dacă i se spun aceste lucruri, copilul se va gândi mai mult la sensul cuvintelor pe care le cântă și va fi mai ușor influențat de ele.
Când Răscumpărătorul nostru ne duce către pragul veșniciei, inundați de slava lui Dumnezeu, prindem temele de laudă și recunoștință care vin de la corul ceresc ce înconjoară tronul; când ecoul acestui cântec îngeresc răsună în căminele noastre pământești, inimile se apropie mai mult de cântăreții cerești. Comuniunea cu cerul începe pe pământ. Aici învățăm tonalitatea laudei lui (Educație, pp. 167–168).
