Enoh a umblat cu Dumnezeu, apoi nu s-a mai văzut, pentru că l-a luat Dumnezeu.
Geneza 5:24
Ascultă ediția audio aici.
Enoh a umblat cu Dumnezeu. El L-a onorat pe Domnul în fiecare aspect al vieții. În căminul și în lucrul său, el întreba totdeauna: „Va fi plăcut Domnului lucrul acesta?” Amintindu-și de Dumnezeu și urmând sfatul Său, caracterul lui a fost transformat, iar el a devenit un om evlavios, plăcut înaintea lui Dumnezeu. Suntem îndemnați să unim cu evlavia dragostea de frați. O, cât de mult avem nevoie să facem și acest pas, să adăugăm această calitate la caracterul nostru! În multe dintre casele noastre se manifestă un spirit aspru și bătăios. Cuvintele de critică și faptele lipsite de iubire sunt ofensatoare pentru Dumnezeu. Cerul nu poate accepta o atitudine dictatorială, poruncitoare și arogantă, nici o purtare plină de trufie. Motivul pentru care există atâtea neînțelegeri între frați este că nu au reușit să adauge și dragostea frățească la lista de calități. Ar trebui să avem față de frați aceeași dragoste pe care a avut-o Domnul Hristos față de noi. Omul este prețuit de Domnul cerului la adevărata lui valoare. Dacă el este lipsit de amabilitate în căminul său de pe pământ, nu va fi potrivit pentru căminul din ceruri. Dacă își vede de drumul lui, fără să-i pese că păgubește sau rănește pe cineva, el nu ar fi mulțumit în ceruri decât dacă ar putea să conducă el și acolo.
Iubirea Domnului Isus Hristos trebuie să ia în stăpânire inimile noastre și pacea lui Dumnezeu va sălășlui în căminele noastre. Dacă Îl vei căuta pe Domnul cu un duh zdrobit și umilit, vei fi umplut de înțelegere și milă față de frații tăi. Vei fi pregătit să unești cu iubirea de frați iubirea de oameni, dragostea adevărată. Fără dragoste, ajungem să fim „ca o aramă sunătoare sau un chimval zăngănitor”. Cele mai înalte mărturisiri de credință sunt găunoase și nesincere, dar „dragostea este împlinirea Legii”. Dacă nu avem dragostea aceea care este îndelung răbdătoare și plină de bunătate, care nu se laudă, nu se umflă de mândrie și nu caută folosul său, vom fi găsiți deficitari.
… Făcând lucrarea lui Dumnezeu, vom avea dulcea Sa pace și mângâiere. Pașii aceștia ne vor duce în atmosfera cerului, pentru că, atunci când vede că iubiții Săi copii caută să respecte instrucțiunile Sale în obiceiurile și gândurile lor, Dumnezeu Își înmulțește harul și le dă acea înțelepciune care vine de sus și care este „întâi curată, apoi pașnică, blândă, ușor de înduplecat, plină de îndurare și de roade bune” (Review and Herald, 21 februarie 1888).
