Domnul meu s-o ia înaintea robului său, și eu voi porni încet pe urmă, la pas cu turma, care va merge înaintea mea, și la pas cu copiii.
Geneza 33:14

Ascultă ediția audio aici.

Ce e cu această viață accelerată la o așa viteză mare și care a reușit să ne hipnotizeze planeta? Parcă lumea s-a blocat pe butonul de rulare înainte. Încercăm să înghesuim din ce în ce mai multe activități într-un timp din ce în ce mai limitat. Îți amintești când trebuia să inițiezi un apel telefonic? Acum există funcția de apelare rapidă. Obișnuiam să citim, acum facem o citire rapidă. Obișnuiam să comunicăm, acum avem parte de comunicare rapidă.

Cum interferează această obsesie pentru viteză cu modul în care ne creștem copiii? Eu consider că ne face să uităm faptul că procesul de creștere necesită timp, maturizarea are nevoie de ani de zile, iar cizelarea unui caracter durează o viață.

Îmi amintesc că, într-o vară, am încercat să fiu tatăl perfect și să îi învăț pe copiii mei să-și folosească în mod eficient timpul liber. Am pregătit cu conștiinciozitate un program care începea la ora 8, dimineața, și se termina la ora 20, seara, în care am înghesuit cât mai multe activități posibil. Nu voiam să pierd niciun minut. Nu a durat decât două zile până când toată lumea a obiectat și s-a plâns de noul regim. Am realizat ce făceam și că aveam nevoie să o las mai moale doar atunci când fiul meu mi-a spus: „Tată, noi suntem copii, nu adulți” și astfel să-mi ajustez tehnica de învățare la un ritm care putea fi suportat de copii.

Din versetul de azi, noi înțelegem că Iacov avea empatie pentru familia lui. După momentele de confruntare emoțională cu fratele său, Esau s-a oferit să meargă în fața lui și a familiei lui numeroase, pentru a-i îndruma înapoi spre tatăl lor. Iacov i-ar fi putut porunci cu ușurință familiei lui: „Hai, gata, toată lumea, grăbiți pasul; să ne grăbim! Tatăl meu mă așteaptă. Haideți repede!” În schimb, Iacov s-a controlat și, chiar dacă era nerăbdător să ajungă acasă pentru a-și vedea tatăl, a înțeles limitările copiilor săi și a ales să o ia încet, într-un ritm suportat de ei.

Tată, Îți mulțumesc pentru șansa pe care o avem de a ne îndruma copiii în această viață! Te rog, ajută-ne să fim răbdători cu ei și să așezăm nevoile lor deasupra nevoilor noastre! Avem încredere în promisiunea Ta de a ne oferi înțelepciune azi și în fiecare zi.

autor: Ruber J. Leal

Gândul de dimineață a fost preluat de pe devotionale.ro.

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO