SINGURUL GHID ADEVĂRAT

Dumnezeu a zis lui Balaam: „Să nu te duci cu ei și nici să nu blestemi poporul acela, căci este binecuvântat.”
Numeri 22:12

Ascultă ediția audio aici.

Moabiții erau un popor decăzut și idolatru, totuși au manifestat sinceritate și fervoare în eforturile lor persistente de a-și asigura rostirea blestemului asupra lui Israel. Potrivit cu lumina pe care o primiseră, vina lor nu era așa de mare înaintea Cerului precum era a lui Balaam. Întrucât el se declara profet al lui Dumnezeu, era de așteptat ca tot ce spunea el să vină de la Domnul Dumnezeu. Deci nu-i era permis să spună ce voia, ci trebuia să transmită mesajul pe care Dumnezeu avea să i-l dea. Domnul a văzut în acest profet pretențios un om cu inima pătată de înșelăciune și ipocrizie și a procedat cu el potrivit cu propriile lui căi perverse și încăpățânate.

Această situație este consemnată pentru binele generațiilor următoare. Este periculos a nu dovedi respect față de Dumnezeu pentru a urma propria voință încăpățânată și hotărâtă. Astăzi există mii de asemenea oameni care calcă pe urmele lui Balaam. Ei își urmează propriile căi și iau sfat numai de la propria inimă, cu pretenția că sunt călăuziți și controlați de Duhul lui Dumnezeu. Și rugăciunilor acestor oameni înșelați de bunăvoie li se răspunde pe măsura spiritului care îi conduce. Din motive înțelepte, Domnul permite uneori să se facă după cum vor aceștia. Ei umblă într-o ceață deasă – atmosfera în care Satana le bântuie sufletul.

Pericolele asaltează calea oricărei persoane care, fiind căutătoare a singurului Ghid adevărat, încearcă în lumina propriei înțelepciuni să găsească o cale sigură printre amenințările și dificultățile acestei lumi. O asemenea persoană se așază într-o situație mai periculoasă decât cea a unui cățărător pe fața alunecoasă a unei stânci, de unde, dacă și-ar pierde pentru un moment echilibrul, ar cădea și s-ar face bucăți. David descrie pericolul celor care nu umblă cu Dumnezeu, dar care pentru o perioadă par că prosperă pe calea lor cea rea: „Da, Tu-i pui în locuri alunecoase și-i arunci în prăpăd. Cum sunt nimiciți într-o clipă! Sunt pierduți, prăpădiți printr-un sfârșit năprasnic” (Psalmii 73:18,19). (The Signs of the Times, 25 noiembrie 1880)

Mai aud eu vocea lui Dumnezeu? Îmi ghidează El viața? Cum pot fi sigur că urmez numai Ghidul adevărat din cer?