Roaba Domnului

Maria a zis: „Iată, roaba Domnului, facă-mi-se după cuvintele tale!” Şi îngerul a plecat de la ea. (Luca 1:38)

Ascultă ediția audio aici.

Viziunea inefabilă și pură a veștii pe care i-o dă îngerul Gabriel Mariei, misterul fecioriei ei, caracterul sublim al întregului episod nu ne-au permis, uneori, să analizăm dimensiunea umană, consecințele pe care le putea suferi tânăra fată acceptând maternitatea lui Isus. Primirea nobilei misiuni anunțată de înger presupunea o serie de dificultăți și multe pericole: Maria era logodită cu Iosif și, după cum spune ea însăși, nu știa de bărbat. Și-a asumat riscul discreditării și rușinii unei sarcini ilegitime și era aproape sigură că va fi repudiată de logodnic. Mai grav încă, risca să își piardă viața din moment ce legile riguroase ale vremii condamnau la moarte tinerele femei căsătorite care rămâneau însărcinate cu un alt bărbat (Deuteronom 22:23-24).

Maria cunoștea cauza straniei sarcini. Știa că fiul din pântecele ei era conceput prin lucrarea și harul Duhului Sfânt, dar cine ar fi crezut-o? Dacă și astăzi, în ciuda tuturor progreselor pe care le-a făcut teologia în domeniul ipotezei dublei naturi divino-umane a Fiului lui Dumnezeu, numeroși teologi pozitiviști neagă în mod absolut natura supranaturală a însărcinării Mariei cu Isus, putem să ne imaginăm cum au interpretat vecinii, familia și autoritățile religioase misterioasa ei sarcină?

Tânăra fată și-a jucat rolul în această scenă la fel ca Fiul lui Dumnezeu, acceptând cu umilință și supunere oprobriul, batjocurile, incapacitatea oamenilor de a înțelege, disprețul tuturor (inclusiv pe cel al lui Iosif, viitorul soț) și singurătatea unei misiuni sfinte pe care doar ea o cunoștea. Fără a pune condiții, ea i-a răspuns îngerului: „Iată, roaba Domnului; facă-mi-se după cuvintele tale.”

Uneori o așezăm pe Maria în toată splendoarea, „plină de har și binecuvântată între femei” (Luca 1:28), fără legătură cu experiența noastră, fără să ne dăm seama că și nouă ni se cere, în anumite circumstanțe, să ne acceptăm supuși îndatoririle și situarea în poziții care generează, în înțelegerea noastră, respingere, critică, dispreț, privațiuni, false acuzații, marginalizare, pierderi materiale și agresiuni fizice din partea oamenilor care ne înconjoară.

Suntem dispuși să acceptăm, în ciuda oricărui risc, și să răspundem Domnului, ca această femeie exemplară: „Facă-mi-se după cuvintele tale”?