Mefiboșet

Împăratul a zis: „Nu mai este nimeni din casa lui Saul ca să mă port cu el cu o bunătate ca bunătatea lui Dumnezeu?” Şi Ţiba a răspuns împăratului: „Mai este un fiu al lui Ionatan, olog de picioare.” (2 Samuel 9:3)

În Asociaţia „Ridică-te şi umblă” este un om în cărucior care, atunci când vrea să meargă singur, merge pe genunchi. El consideră că este un mare har că se poate deplasa şi aşa. Şi-a făcut casa pe genunchi până la centură. S-a căsătorit şi are o fetiţă. Și mai are o bucurie, generată de o prietenie cu cineva foarte special, care îi asigură toate nevoile fizice şi sufleteşti.

Mefiboşet depindea mereu de cineva. Și avea și o teamă: făcea parte din casa lui Saul, adversarul lui David, care a murit în lupta cu filistenii. Se aştepta la represalii şi la tot ce poate fi mai rău. Însă David a fost prieten cu tatăl lui, Ionatan, şi în baza acestei prietenii, el oferă har tuturor celor care au fost în tabăra lui Saul. Nu era o bunătate uzuală. De obicei împăraţii care veneau la putere îi eliminau pe toţi oponenţii lor, chiar şi dintre cei care le erau apropiaţi sau rude. David riscă o soluţie netradiţională şi primejdioasă pentru viaţa lui: îi apropie pe vrăjmaşi de el prin dragostea şi bunătatea cerească. La oferta împăratului, apare Mefiboşet. Un om cu dizabilităţi şi cu un comportament de oportunist. Atunci când David îşi părăseşte tronul din cauza complotului iscat de fiul său Absalom, Mefiboşet nu-l urmează, dovedindu-şi duplicitatea. David îl iartă, pe aceeaşi bază a prieteniei cu Ionatan. Ce conţinut are această bunătate pe care David doreşte să o aşeze în viaţa celui care este dezavantajat? Onoarea este mare: va mânca zilnic la masă cu împăratul!

„Mai este cineva faţă de care să mă port cu o bunătate dumnezeiască?” se aude vocea Împăratului cerului. Şi apărem noi, care am pierdut întrebuinţarea originară a picioarelor, a ochilor, a mâinilor şi a limbii, a gândirii. Din cauza păcatului, suntem vrăjmaşi ai lui Dumnezeu. Dar El aşteaptă să-mi recunosc neputinţa şi să accept să stau la masa Lui. Pe ce bază ne acordă Dumnezeu bunătatea Lui veşnică? Pe baza prieteniei cu Cel care a murit pe planeta noastră în lupta cu Diavolul, dar nu ca învins, ci ca învingător. Moartea lui Isus a procurat bunătatea unui har nemeritat pentru toţi. E de neînţeles de ce acceptă aşa de puţini oameni invitaţia de a sta la masă cu Împăratul, care dă tuturor mâinile Lui, picioarele Lui, ochii Lui. Viaţa lui!

Aşa se explică zâmbetul mare şi senin al lui Cătălin Pacu atunci când îl întâlneşti. E de înţeles: stă zilnic cu Împăratul la masa Lui!

George Uba, pastor, Conferința Muntenia

Gândul de dimineață a fost preluat de pe devotionale.ro.

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO