Când toate s-au făcut noi

„Căci, dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă. Cele vechi s-au dus: iată că toate lucrurile s-au făcut noi.” 2 Corinteni 5:17

Acest text nu spune că unele lucruri se vor înnoi, ci că toate lucrurile s-au făcut noi. Te-ai întrebat când urmează să se întâmple lucrul acesta în viața ta. Multi tineri s-au aşteptat ca imediat ce s-au convertit, totul să fie diferit, şi să nu mai aibă probleme şi insuccese începând de la acel punct; şi dacă s-a întâmplat să aibă, ei au crezut că nu fuseseră convertiţi. Aceasta a descurajat pe mulţi oameni.

Noi trebuie să înţelegem că inima cea nouă care ni s-a promis ne va conduce la o viaţă nouă (vezi Calea către Hristos, pag. 18). Biblia este plină de relatări despre oameni care au demonstrat faptul că atunci când o persoană este născută din nou, există încă o cursă de alergat, şi o bătălie de luptat. Oamenii evlavioşi nu au devenit peste noapte din păcătoşi sfinţi, în ce priveşte trăirea creştină. La acest punct unii oameni devin neliniştiţi şi spun că dacă vorbim în felul acesta vom deschide uşa pentru tolerarea păcatului. Dar să vedem care este realitatea. De aceea am sfârşit prin a avea atât de mulți oameni descurajaţi pentru că nu am vrut să dăm piept cu realitatea. Ucenicii s-au certat şi s-au luptat timp de trei ani cu privire la cine urma să fie mai mare între el Ei ştiau că ceea ce făceau era greşit. Pe parcursul ultimei călătorii la Ierusalim, când samaritenii au refuzat să le ofere ospitalitate, ei voiau să coboare foc din cer peste acel sat, dar Isus nu a încercat să înceapă din nou cu alţi 12 ucenici. El a lăsat loc pentru lupte, pentru creşterea în credinţă.

Să lăsăm şi noi loc pentru creştere, dar nici să nu lăsăm ca toată biruinţa pe care Dumnezeu a plănuit-o pentru noi, s-o dobândim chiar înainte de a muri sau înainte de a fi înălţaţi la cer. Textul din 2 Corinteni 5:17 nu se referă la un timp îndepărtat, aproape de vremea sfârşitului.

Adevărul este că dacă noi vom depinde de puterea lui Dumnezeu şi nu de puterea noastră noi vom ajunge să cunoaştem biruinţa deplină şi toate lucrurile pot fi făcute noi acum. Ori de câte ori vom depinde de puterea noastră noi vom suferi insuccesul. Ca și creştini în creştere noi oscilăm între a depinde de puterea lui Dumnezeu şi a depinde de noi înşine. Aceasta este o experienţă dureroasă. Totuşi, creştinul în creştere, şi chiar creştinul nou născut, pot înțelege biruinţa în sensul ei suprem, atâta vreme cât ei depind de puterea lui Dumnezeu pentru ascultare. Creştinul nu va fi înfrânt decât atunci când depinde de puterea lui însăşi.

Acest articol face parte din cartea „Nici o zi fără Isus” de Morris Venden