Roada roadelor roadelor

„Dar acum, odată ce aţi fost izbăviţi de păcat şi v-aţi făcut robi ai lui Dumnezeu, aveţi ca rod sfinţirea, iar ca sfârşit: viaţa veşnică.” Romani 6:22.

Dacă ascultarea sau neascultarea constituie problema cheie în lumea noastră (Hristos Lumina Lumii, pag. 763), şi dacă fiind păcătos din fire eu nu pot dovedi ascultare, atunci rămâne un singur lucru pe care pot să-l fac. Și acesta este de a mă preda pe mine însumi, de a admite că nu pot să realizez lucrul acesta, şi de a-mi da seama că singurul fel prin care pot dovedi ascultare este prin credinţă şi încredere în Acela care are puterea să-mi schimbe adâncul fiinţei. „Prin noi înşine, noi nu ne putem abţine de la păcat nici pentru un moment. …Hristos a trăit o viaţă de ascultare desăvârşită de Legea lui Dumnezeu, lăsând astfel un exemplu pentru fiecare fiinţă omenească. Viaţa pe care El a trăit-o în această lume trebuie să o trăim şi noi prin puterea Sa… Mântuitorul a luat asupra Sa infirmităţile naturii omeneşti şi a trăit o viaţă fără de păcat, pentru ca oamenii să nu se teamă că nu vor putea birui din cauza slăbiciunii naturii lor omeneşti. Hristos a venit să ne facă ‘părtaşi de fire dumnezeiască,’ şi viaţa Lui dovedeşte că omenirea, condusă de divinitate, nu va mai păcătui.” Divina Vindecare, pag. 180.

Mulţi se neliniştesc când ajung la acest punct. Când ne uităm la noi înşine ne dăm seama de multele noastre lipsuri. Dar noi nu trebuie să privim la noi înşine, ci la puterea lui Dumnezeu. Problema se rezolvă în felul următor: legătura cu Dumnezeu, bazată pe comuniune zilnică cu El, va avea ca rod credinţa. Credinţa aduce roadele Duhului Sfânt. Iar roadele Duhului Sfânt vor conduce la ascultare. Toate acestea izvorăsc din legătura unei părtăşii personale cu Domnul Isus Hristos. Isus a trăit în această lume prin puterea Tatălui Său, putere care a venit de sus, şi nu putere de la El însuşi. Făcând aşa El a devenit marele nostru exemplu despre cum putem trăi o viaţă de credinţă.

Noi nu vom fi la fel ca Isus. Isus a fost lipsit de păcat încă de la început. Noi nu suntem. Dar numai pentru că noi nu vom fi exact cum a fost Isus nu înseamnă că noi nu putem să ascultăm cum a ascultat Isus. Aceasta este diferenţa. Depinzând de Isus aşa cum El a depins de Tatăl Său noi vom putea câştiga biruinţa.

Acest articol face parte din cartea „Nici o zi fără Isus” de Morris Venden