Am căzut la picioarele Lui ca mort (a doua parte)

CÂND L-AM VĂZUT, AM CĂZUT LA PICIOARELE LUI CA MORT (Apocalipsa 1:17)

Aşa cum am văzut ieri, faptul că L-a întâlnit pe Isus în viziune l-a zguduit puternic pe Ioan. Ai putea spune că această carte, Apocalipsa, a apărut în urma unei „terapii de şoc” pe care Isus i-a administrat-o profetului. Isus vine la el într-o formă total neaşteptată. El sparge cochilia în care apostolul Îl pusese. El extinde graniţele experienţei Descoperitorului, provocându-l să înţeleagă o imagine mai complexă a lui Isus. Şi realitatea este că toţi ne luptăm să trecem dincolo de limitele noastre când vine vorba să-L înţelegem pe Dumnezeu.

Dacă aş fi musulman, probabil mi-ar fi greu să îmbrăţişez ideea unui Dumnezeu care ar putea fi mulţumit de cineva care nu posteşte o lună pe an şi nu se roagă de cinci ori pe zi. Nu aş avea nicio problemă cu mâncatul şerpilor sau al iepurilor, dar mi-ar fi greu să îmi imaginez un Dumnezeu care ar putea trece peste consumul de carne de porc. I-aş dispreţui pe creştinii care beau, în timp ce aş fuma ca un horn!

Dacă aş fi martor al lui Iehova, probabil mi-ar fi greu să accept că Dumnezeu poate folosi transfuziile de sânge pentru a salva viaţa unui copil. Dacă aş fi mormon, mi-ar fi greu să recunosc un Dumnezeu care a putut face acte de putere prin oameni ca Moise şi Petru, care nu aveau suficiente cunoştinţe pentru a purta lenjerie specială.

Multor catolici le este greu să creadă că un pastor sau un preot poate să îl mulţumească cu adevărat pe Dumnezeu fără a fi celibatar. În zilele lui Isus, unor evrei le-a venit greu să îi vadă pe ucenici culegând câteva spice de grâu şi mâncându-le când treceau prin lan într-o zi de Sabat. Cine ar putea face asta şi să rămână în slujba lui Dumnezeu? Hinduşii nu au voie să mănânce carne de vacă, dar pot să mănânce carne de porc. Mulţi creştini consideră cruciadele un război sfânt şi drept. Protestanţii din ambele părţi în timpul Războiului Civil s-au rugat ca Dumnezeu să aducă victorie cauzei lor.

Toate acestea ne amintesc de unul dintre cele mai bune titluri de carte pe care le-am auzit vreodată: Your God Is Too Small! Isus din Apocalipsa este antidotul pentru „sindromul Dumnezeului mic”. Îl numim umil şi blând, totuşi mulţi dintre cei care îl cunosc mai bine ştiu că a fost un revoluţionar periculos. Până la urmă, El este cel care i-a numit ipocriţi pe membrii respectaţi ai clerului. El s-a referit la guvernatorul local ca la „vulpea aceea”. Pe oamenii religioşi înfocaţi i-a numit „fii ai Diavolului”. Şi El stătea în compania prostituatelor şi a vameşilor.

De două ori a distrus vânzările din curtea Templului, răsturnând mesele vânzătorilor şi dându-i afară. El S-a abătut din drum pentru a vindeca o persoană fără adăpost, dar părea să aibă puţin respect pentru oamenii importanţi. Cu siguranţă, ar fi plăcut să-L avem pe Isus prin preajmă, dacă ar face lucrurile numai în felul nostru.

Doamne, ajută-mă să Te accept aşa cum eşti, nu doar aşa cum aş vrea eu să fii!