Satana a căzut ca un fulger

Am văzut pe Satana căzând ca un fulger din cer. (Luca 10:18)

Făcându-se că sunt foarte prevăzători, rabinii îi avertizaseră pe oameni să nu primească noile învăţături aduse de acest învăţător, deoarece teoriile şi practicile Lui nu se potriveau cu învăţăturile din bătrâni. Oamenii au crezut ce au spus preoţii şi fariseii, în loc să caute să înţeleagă Cuvântul lui Dumnezeu. Ei îi onorau pe preoţi şi conducători în loc să-L onoreze pe Dumnezeu şi lepădau adevărul ca să poată ţine propriile tradiţii. Mulţi fuseseră impresionaţi şi aproape convinşi, dar n-au lucrat după aceste convingeri şi n-au fost socotiţi ca fiind de partea lui Hristos. Satana le-a prezentat ispitele lui până când lumina a început să pară a fi întuneric. În felul acesta, mulţi au lepădat adevărul care s-ar fi dovedit a fi salvarea sufletului lor.

Martorul Credincios zice: „Iată, Eu stau la uşă şi bat” (Apocalipsa 3:20). Fiecare avertizare, fiecare mustrare şi fiecare îndemn care ni se dau prin Cuvântul lui Dumnezeu sau prin trimişii Săi reprezintă o bătaie la uşa inimii. Este glasul lui Isus, care cere să intre. Cu fiecare bătaie neluată în seamă, dispoziţia de a deschide slăbeşte. Dacă impresiile din partea Duhului Sfânt sunt dispreţuite astăzi, ele nu vor mai fi aşa de puternice mâine. Inima devine mai puţin sensibilă şi cade într-o inconştienţă primejdioasă cu privire la scurtimea vieţii şi la durata veşniciei. La judecată, condamnarea noastră nu se va datora faptului că am fost duşi în rătăcire, ci neglijării ocaziilor trimise de cer pentru a cunoaşte adevărul.

Asemenea apostolilor, cei şaptezeci au primit puteri supranaturale, ca un sigiliu al misiunii lor. Când şi-au încheiat lucrarea, s-au întors cu bucurie, zicând: „Doamne, chiar şi dracii ne sunt supuşi în Numele Tău.” Isus a zis: „Am văzut pe Satana căzând ca un fulger din cer.”

Lui Isus I-au venit în minte scenele trecutului şi ale viitorului. L-a văzut pe Lucifer când a fost aruncat din locurile cereşti. A privit apoi la scenele viitoare ale agoniei Sale, când caracterul înşelătorului trebuia să se descopere…

Dincolo de crucea de pe Golgota, cu suferinţa şi ocara ei, Isus a privit la ziua finală, ziua cea mare, când prinţul puterii văzduhului va fi distrus odată cu pământul, care a fost mutilat atâta vreme prin revolta lui. Isus a văzut lucrarea răului terminată pentru totdeauna şi pacea lui Dumnezeu umplând cerul şi pământul.

Viaţa lui Iisus, pp. 489-490