Pe când, dacă nădăjduim ce nu vedem, aşteptăm cu răbdare.
Romani 8:25
În timp ce mă așezam să scriu, gândurile mele erau concentrate asupra imposibilității situației din fața mea. Inima mă durea, mintea îmi zbârnâia, iar emoțiile mele se simțeau ca și cum s-ar fi distrat de minune la un eveniment de trambulină. Ca să fiu sinceră, mă hotărâsem deja să renunț.
În timp ce citeam scrisoarea de dragoste pe care mi-o scrisese cu atâția ani în urmă, am fost zdruncinată în realitatea că depindeam de propriile mele forțe pentru a reuși să trec peste. Cu cât citeam mai mult, cu atât mai mult îmi vedeam nevoia de Dumnezeu. Aveam nevoie să mă unesc cu El și să lucrez prin acele sentimente încăpățânate de durere, dezamăgire și furie. Asta ar fi necesitat timp și terapie. Mi-am plecat capul în rugăciune și, într-o șoaptă chinuitoare, am strigat: „Doamne, ajută-mă!”
Atunci, Dumnezeu mi-a reamintit, în marea Sa scrisoare de dragoste, Sfânta Scriptură, că El este atotputernic (Matei 28:18). El va desăvârși ceea ce mă privește (Psalmii 138:8). El vrea ca eu să aștept în El (Mica 7:7) și îmi cere să mă încred în El în toate lucrurile (Proverbele 3:5). Și, în cele din urmă, El Se va asigura că încercările din această viață produc mărturii care îi atrag pe alții la El (1 Petru 4:12-13).
O rază de soare a tras cu ochiul printre norii de descurajare și am văzut o licărire de speranță. Scrisoarea de dragoste a lui Dumnezeu, în unitate cu Duhul Sfânt, o făcuse din nou. Îl înălțase pe Isus și mă atrăsese la El.
Îl laud pe Dumnezeu că S-a ținut după mine. Mi-a reamintit, atât de elocvent, că mă iubește, că a murit pentru a-mi salva sufletul și continuă să mă susțină și să îmi poarte de grijă. După ce am petrecut un timp cu Cuvântul Său, m-am simțit iubită, prețuită și protejată. Am fost convinsă că, deși nu puteam vedea cum se va rezolva această situație particulară, trebuia să o las în mâinile lui Dumnezeu.
Te confrunți cu situații care par imposibile? Nu se întrevede nicio soluție? Te rog să mi te alături în rugăciune și să pui fiecare lucru imposibil înaintea Domnului. Chiar dacă noi nu vedem calea de urmat, Dumnezeu o vede. Ne putem revărsa inimile înaintea Lui și Îi putem permite să ne învețe cum să așteptăm în El: „Opriţi-vă şi să ştiţi că Eu sunt Dumnezeu: Eu stăpânesc peste neamuri, Eu stăpânesc pe pământ” (Psalmii 46:10).
Haideți să strigăm către Tatăl nostru ceresc: „Cred, Doamne! Ajută necredinței mele!” (Marcu 9:24).
