Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morţii, nu mă tem de niciun rău, căci Tu eşti cu mine. Toiagul şi nuiaua Ta mă mângâie.
Psalmii 23:4
Era o seară frumoasă și tocmai terminasem o vizită întârziată la coafeza mea, pe care prefer să o numesc „sora mea de îngrijire a părului”. Era foarte întuneric în momentul în care am pus cheia în contact și am pornit motorul. Apoi am văzut că am defecțiune la lumina de fază scurtă! Nicio problemă, m-am gândit, pot să folosesc luminile de întâlnire, la nevoie. Să spun că am fost prea încrezătoare în timp ce plecam ar fi puțin spus, dar știam că în numai douăzeci de minute voi fi pe drumuri bine iluminate. Sau cel puțin așa am crezut.
Mi-am dat seama că aceasta nu era cea mai bună soluție când am văzut lumini albastre și roșii clipind la scena unui accident la prima intersecție majoră. Inima mi-a încremenit. Acum trebuia să fac un ocol pe un drum necunoscut. Încrederea mea excesivă a dispărut brusc și m-am rugat: „Doamne, ai milă!”
Dacă aș fi putut să fac stânga, ar fi fost grozav. Cunoșteam calea alternativă prin mall, dar din cauza accidentului, acum era o singură cale. Trebuia să fac dreapta. În acea noapte, dreapta părea greșită pentru mine. Totuși, pe măsură ce am făcut dreapta, un lucru pentru care Îi mulțumeam lui Dumnezeu era că poliția era prea ocupată cu accidentul pentru a observa problema mea cu farurile. Pe măsură ce am intrat pe drumul necunoscut, cu o singură bandă de circulație, am văzut că nu existau felinare. M-am simțit neajutorată pe un drum întunecat, cu un singur far de fază scurtă. Nu vedeam calea mea. Dar Dumnezeu mi-a auzit strigătul și mi-a dat pace. Știu că Dumnezeu a auzit, pentru că aveam toate motivele să intru în panică.
GPS-ul a devenit brusc inutil. Nu era un loc sigur unde să mă opresc și să-l sun pe soțul meu. Mulțumesc lui Dumnezeu, sistemul de orientare al Bunului Păstor funcționa. Puteam să mă bazez pe Psalmul 23:4. „Tu ești cu mine”, m-am rugat, în timp ce urmăream câteva mașini care mergeau în aceeași direcție cu mine, spre casă. În cele din urmă, am văzut un drum cunoscut, dar eram pe banda greșită. Trebuia să trec pe banda de viraj la stânga. Am pornit semnalizarea de stânga și un înger al drumului mi-a permis cu bunăvoință să mă strecor pe banda corectă. „Mulțumesc, Isuse!” am exclamat. Acel drum secundar nu arătase niciodată atât de bine! Era bine iluminat, iar eu eram mai familiarizată cu el.
În curând, am ajuns în siguranță acasă. Bunul Păstor Își îndeplinise încă o dată promisiunea: „Eu sunt cu voi în toate zilele” (Matei 28:20). O altă promisiune testată și dovedită de Domnul! Îți mulțumesc, Doamne!
