El (îngerul) mi-a arătat pe marele preot Iosua stând în picioare înaintea Îngerului Domnului și pe Satana stând la dreapta lui, ca să-l pârască. Domnul a zis Satanei: „Domnul să te mustre, Satano! Domnul să te mustre, El, care a ales Ierusalimul!
Nu este el, Iosua, un tăciune scos din foc?”
Zaharia 3:1,2
Ai avut vreodată o experiență în care ai știut că Dumnezeu a intervenit în favoarea ta și te-a salvat de la o anumită nenorocire? La trei zile după ce m-am născut, doctorul a descoperit un suflu la inimă, a presupus că părinții mei nu-și puteau permite financiar operația, a decis că nu ar trebui să fiu adoptată și m-a dat în plasament. Părinții mei potențiali, oameni ai rugăciunii, nu au renunțat și au cerut o audiere în instanță. Șapte săptămâni mai târziu, am fost adoptată oficial. Părinții mei, care au avut o viziune de ansamblu, au spus: „Dumnezeu te-a plasat în casa noastră și tu ai valoare și scop pentru Dumnezeu”.
Aceste versete din Zaharia sunt interesante: primul verset ne descrie în starea noastră păcătoasă și arată că, oriunde am sta, Satana este acolo pentru a ne acuza. Cu toate acestea, este interesant să vedem ce se întâmplă în versetul doi. Domnul răspunde pentru noi!
„Domnul să te mustre, El care a ales Ierusalimul! Nu este el, Iosua, un tăciune scos din foc?”
Avem atâta onoare de a fi ca un tăciune smuls din foc. Un tăciune este ceva care lasă o amprentă, mai degrabă, ca logo-ul unei companii pe haine. În zilele noastre, mărcile sunt foarte râvnite și apreciate. În mod tradițional, un brand de metal este pus în foc înainte de a fi presat în ceva pentru a-și lăsa amprenta. Există o poveste extraordinară despre John Wesley, care a contribuit la fondarea Bisericii Metodiste din Anglia. Pe când era copil, casa sa a luat foc. În graba de a scăpa, toată lumea a fugit, dar John a fost uitat. Când s-au uitat înapoi la casă, l-au văzut pe John, stând lângă o fereastră de la etaj. Oamenii s-au urcat repede unii pe umerii altora, au spart fereastra și l-au salvat. Mai târziu, mama sa, Sussanah Wesley, se va referi mereu la el ca la „un tăciune scos din foc”. Și noi suntem „un tăciune scos din foc” pe care Dumnezeu îl ține în mâna Sa. El Se folosește de noi pentru a-Și lăsa amprenta acolo unde trebuie să ajungă.