Nu vă voi lăsa orfani, Mă voi întoarce la voi.
Ioan 14:18
Uneori, visurile, planurile și obiectivele noastre sunt puse în așteptare și ne trezim că ajutăm pe altcineva să își îndeplinească visul în loc să îl ajutăm pe al nostru.
Am putea crede că suntem în afara voii lui Dumnezeu și de aceea El nu ne ascultă. De ce Dumnezeu nu binecuvântează visurile noastre, în schimb binecuvântează visul altcuiva? Tocmai în aceste momente trebuie să facem un pas înapoi, să reflectăm și să ne rugăm. S-ar putea ca Dumnezeu să ne pună planul în așteptare pentru un motiv anume. Ajutând pe altcineva să își atingă obiectivele și visurile, s-ar putea să ajungem să ajutăm la nașterea propriilor noastre visuri.
Permiteți-mi să argumentez lucrul acesta prin povestea lui Șifra și Pua, două moașe în perioada în care israeliții au trăit în Egipt. Faraon le-a ordonat moașelor să ucidă toți băieții pe care îi aduceau pe lume. Șifra și Pua nu s-au supus. Ele i-au spus faraonului că femeile israelite erau atât de puternice, încât nășteau înainte ca moașele să ajungă. Ele nu au ascultat și și-au riscat propriile vieți pentru a salva viețile acelor micuți.
În acest timp, s-a născut pruncul Moise. Prin salvarea lui, au fost, în cele din urmă, eliberați din sclavie. Ei nu și-au dat seama la momentul respectiv, dar nașterea lui avea să le aducă renașterea, libertatea și, în final, să îi conducă spre țara promisă, unde aveau să descopere un Dumnezeu care îi alesese și care avea să lupte pentru ei, să le asigure hrana și să îi binecuvânteze.
Așa cum Dumnezeu S-a folosit de Moise pentru a le aduce libertate celor două moașe, El poate face același lucru pentru tine. Dumnezeu te poate chema să ajuți pe altcineva să își materializeze visul și să îl pui pe al tău în așteptare.
Dumnezeu are un plan pentru tine. El este credincios și va duce la bun sfârșit lucrarea pe care a început-o în tine, chiar și atunci când pare că nu se întâmplă nimic.
