Nu teme… ești al Meu. Dacă vei trece prin ape, Eu voi fi cu tine și râurile nu te vor îneca; dacă vei merge prin foc, nu te va arde și flacăra nu te va aprinde.
Isaia 43:1,2
Frica și tristețea mi-au cuprins inima în vară, când soțul meu se afla în spital, afectat de COVID-19, pneumonie și o infecție a tractului urinar. Fiecare dintre aceste boli îi amenințau viața. Dar coronavirusul, aflat încă în primele luni, a fost cea mai mare teroare. Mi-era teamă că Earl ar putea muri în spital, fără să știe unde se afla sau ce se întâmplă în jurul lui, izolat, lâncezind din cauza lipsei de îngrijire adecvată, fără ca eu să-l mai văd vreodată.
Zi de zi, I-am mărturisit lui Dumnezeu frica mea, cerându-I să mi-o ia, pentru că era nu doar dureroasă, ci și jenantă pentru o femeie credincioasă, care memorase din copilărie multe făgăduințe de protecție și grijă din partea Lui. Google citează autorități în materie care susțin că există peste 365 de astfel de promisiuni în Biblie, suficiente pentru câte una diferită în fiecare zi a anului.
În timpul perioadei mele de suferință, în timp ce citeam cartea Matei, am observat două cazuri în care Iosif, tatăl pământesc al lui Isus, se simțea speriat. Mi‑am amintit de alți oameni credincioși care au experimentat frica. M-am gândit că, dacă ei se încredeau cu adevărat în Dumnezeu, nu ar fi trebuit să se teamă. De ce a fugit David, uns ca viitor rege al lui Israel, pentru a-și salva viața de Saul? În timp ce căuta refugiu în teritoriul inamic, cum trebuie să fi arătat, prefăcându-se că este nebun, cu saliva curgându-i pe barbă (1 Samuel 21:12-15)? Nu era Domnul Păstorul lui în valea umbrei morții? Și Avraam. Temându-se pentru viața lui, în ciuda promisiunii lui Dumnezeu de a face din el o mare națiune, i-a mințit pe Faraon și pe Abimelec (Geneza 12 și 20). Și cum rămâne cu acei ucenici îngroziți de pe Marea Galileei în furtună, al căror Învățător le spusese clar să treacă pe partea cealaltă (Matei 8:18-25)?
Am devenit mai înțelegătoare față de frica care ne cuprinde inimile în fața unui mare pericol. Și am fost recunoscătoare că Dumnezeu nu Și-a bătut niciodată joc de frica slujitorilor Săi. El a încercat să le întărească credința. Îi puteam auzi vocea iubitoare: „Copilă, nu te îngrijora! Soțul tău iubit este mai întâi copilul Meu iubit și este în grija Mea”. Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru că m-a ocrotit când am trecut prin perioada mea de potop și foc.
