Căci, chiar dacă smochinul nu va înflori, vița nu va da niciun rod, rodul măslinului va lipsi și câmpiile nu vor da hrană, oile vor pieri din staule și nu vor mai fi boi în grajduri, eu tot mă voi bucura în Domnul, mă voi bucura în Dumnezeul mântuirii mele! Domnul Dumnezeu este tăria mea; El îmi face picioarele ca ale cerbilor și mă face să merg pe înălțimile mele.
Habacuc 3:17-19
Aceste versete încheie rugăciunea lui Habacuc către Dumnezeu în timpul unei perioade de provocări, amenințări și haos, în timp ce armata Babilonului mărșăluia mai aproape de Iuda. Cartea lui Habacuc este o conversație între profet și Dumnezeu în timpul unei perioade fără precedent în istoria poporului lui Dumnezeu.
Și noi ne confruntăm cu vremuri fără precedent. La fel cum a fost pentru Habacuc și poporul său, ne este greu să înțelegem ce se întâmplă în lumea noastră de astăzi. Adesea, necazurile noastre par mai mult decât putem suporta. Totuși, prin toate acestea, ne putem aminti că Dumnezeul nostru ne dă putere.
La fel ca în imaginea lui Habacuc a unui cerb care traversează cu agilitate terenul accidentat al muntelui, putem avea siguranța și încrederea că Dumnezeu ne conduce în vremurile grele. Dumnezeul nostru este viu și deține controlul asupra lumii și a evenimentelor sale. Deși nu putem ști exact ce sau de ce face ceea ce face, putem fi siguri că El este Dumnezeu – El va face întotdeauna ceea ce trebuie. Această asigurare ne dă încredere și speranță în aceste vremuri confuze și stresante.
Profetul Ieremia a slujit și el în această perioadă din istoria lui Iuda. El a scris cartea Plângerile după căderea Ierusalimului. În cuvintele sale auzim durere, tristețe și disperare similare, dar și el vorbește despre credincioșia lui Dumnezeu (vezi Plângerile 3:17-26).
Astăzi, în timp ce Îl așteptăm pe Domnul, putem experimenta scopul Său pentru noi. Fie ca prezența Lui, promisiunile, protecția și pacea Lui să ne înconjoare pe toți!
