Și Domnul a zis lui Samuel: „Nu te uita la înfățișarea și înălțimea staturii lui, căci l-am lepădat. Domnul nu Se uită la ce se uită omul; omul se uită la ceea ce izbește ochii, dar Domnul Se uită la inimă.
1 Samuel 16:7
Sunt capelan de închisoare. După o vizită la o deținută, aceasta și-a exprimat dorința de a avea o pereche de papuci. Din detaliile pe care le-a dat despre viața ei, am înțeles că avea probleme financiare. Fiind nouă în această slujire, m-am întrebat cum să îi fac rost de papuci. Am învățat protocolul, dar prima mea încercare de a-i livra papucii a fost întâmpinată cu: „Este sfârșit de săptămână. Reveniți în timpul săptămânii”.
La a doua mea încercare, ofițerul a declarat că persoana responsabilă era în pauza de masă. Inspiră. Expiră, mi-am spus. Doamne, ce vrei să mă înveți? Sunt pe cale să fac ceva greșit? Nu? Atunci, de ce nu pot să trec?
Săptămâna următoare, am sosit mai devreme, mi-am prezentat actele de identitate și autorizația. Mi-am declarat dorința de a dărui o pereche de papuci unei deținute. Un ofițer a venit la mine cu un document și m-a întrebat:
– Sunteți de la Conferință?
Despre ce vorbește? m-am întrebat. Nu poate vorbi despre Conferința Adventistă de Ziua a Șaptea, cu siguranță! E plin de tatuaje!
– Conferință? i-am răspuns.
– Da, Conferința Adventistă de Ziua a Șaptea.
Șocată, am răspuns pozitiv. El s-a uitat la mine și a declarat:
– Sunt un fost AZȘ. Nu vă faceți griji, vă voi ajuta.
Bine, Doamne, am înțeles lecția! Te vei folosi de cine vrei, când vrei și cum vrei, pentru a-Ți îndeplini voia.
Îl judecăm cu ușurință pe Samuel pentru că a presupus că fiul cel mare al lui Isai ar trebui să fie rege, bazându-se pe înfățișarea sa. Dar Dumnezeu nu a ținut cont de aparențe și S-a concentrat în schimb asupra inimii. Aici mă concentrasem asupra tatuajelor, uitând că Dumnezeu Își are copiii peste tot. Să nu ne concentrăm pe aparențe. Dumnezeu va alege pe cine va folosi. Să nu ratăm binecuvântările pe care Dumnezeu le-a pregătit dinainte.
