Te laud că sunt o făptură aşa de minunată.
Psalmii 139:14
Cu puțin timp în urmă, am urmărit un documentar despre Thalidomide, un medicament folosit la începutul anilor 1960 pentru grețurile din timpul sarcinii. Efectele acestui medicament au fost dezastruoase pentru bebelușii care s-au născut în acea perioadă. Acești copii s-au născut cu mâini și picioare lipsă sau cu malformații. Curajul cu care acești oameni înfruntă fiecare zi este uimitor. Ceea ce mă îngrijorează cel mai mult este faptul că acest medicament încă se fabrică și este folosit în multe țări din lumea a treia. Încă se nasc bebeluși afectați de Thalidomide.
Mă trec fiorii de fiecare dată când aud cuvântul acesta. Și eu puteam fi una din acele mame. În 1961, aveam grețuri severe zilnic, nu doar dimineața, ci toată ziua, în fiecare zi.
Doctorul meu m-a asigurat că acesta era un medicament bun și putea fi folosit în siguranță. Producătorul îl mințise. M-am rugat mai multe zile pentru această problemă. Apoi, am decis că voi suferi pentru următoarele câteva luni. Îmi aduc aminte că oriunde mergeam, îmi aduceam o mică găletușă. A fost bine că am luat‑o cu mine.
Când aveam timp liber, citeam din Biblie. Prin istorisirile despre Eva, Ana, Rut, Maria și altele, am învățat să iubesc și să mă încred în Cuvântul lui Dumnezeu. De fiecare dată când eram aproape gata să renunț, descopeream o altă femeie din Biblie ale cărei greutăți le făceau pe ale mele să pară mai ușoare.
Ce mamă ar putea privi liniștită trupul fiului ei omorât de fratele lui, așa cum i s-a întâmplat Evei? Ce mamă și-ar putea încredința ușor fiul în grija unui preot fără credință, așa cum a făcut Ana? Ce tânără ar renunța bucuroasă la țara ei de baștină pentru a călători în necunoscut, așa cum a făcut Rut, când a mers acasă cu Naomi, în țara ei? Ce soră mai mare s-ar ascunde printre trestii ca să aibă grijă de fratele ei bebeluș, cum a făcut Maria? Și apoi să fie atât de curajoasă, încât să vină înaintea prințesei și să îi ofere o doică pentru a-l îngriji pe bebelușul Moise? Aceste istorisiri mi-au dat curaj pentru a persevera.
În mai 1962, am ținut-o în brațe pe micuța și dulcea mea Patti. În timp ce îi verificam degețelele de la mâini și de la picioare, Îl lăudam pe Dumnezeu pentru perfecțiunea ei. Dumnezeu promite în Scriptură că știa totul despre noi dinainte de a ne fi născut. Aceasta este o făgăduință pe care mi-o aduc aminte de fiecare dată când privesc fața ei dragă și îmi amintesc de protecția lui Dumnezeu.
