Tu îmi întinzi masa în faţa potrivnicilor mei, îmi ungi capul cu untdelemn şi paharul meu este plin de dă peste el.
Psalmii 23:5
Plănuiam o ieșire odihnitoare de o noapte cu soțul meu. În schimb, câteva întâlniri neprogramate m-au epuizat aproape complet de energie. Și soțul meu dădea semne că și-a consumat energia până la capăt.
M-am trezit, m-am rugat pentru conflictul din săptămâna de lucru care urma și am sperat să putem prinde câteva ore pe parcursul zilei în care să ne putem reface. După ce am dat puțin drumul frustrării, mi-a părut rău că făcusem o rugăciune așa prostească. Cum ar putea o singură zi să schimbe întreaga săptămână și stresul orelor de dinainte? Părea prea mult să Îi cer așa ceva lui Dumnezeu, și în mod cert prea trivial.
O căutare în detaliu pe internet mi-a sugerat câteva opțiuni de locații atrăgătoare, care s-au evaporat rapid însă când am descoperit că una dintre ele era deja ocupată. Poate că, până la urmă, ar trebui pur și simplu să stăm acasă și să facem curățenie? Nu, nu mai avuseserăm o zi pe care să o petrecem împreună de când s-a întors soțul de la școală.
Ne-am urcat în mașină și am plecat, bazându-ne pe intuiția că sigur trebuie să fie un izvor termal undeva, prin munți. Întâi am descoperit o piscină cu apă călduță. Soțul meu a sugerat să ne mulțumim cu ceea ce găsiserăm, pentru că, probabil, orice alt loc mai bun va fi ocupat până la sfârșitul zilei. Dar eu am insistat să continuăm căutarea. Am mers de-a lungul râului, uitându-ne după un izvor termal mai fierbinte.
Am găsit unul promițător și ne-am scufundat în apă, chiar când un alt cuplu a ajuns din urma noastră. Eu fierbeam în tăcere, ca un ceainic gata să fluiere atunci când ei ni s-au alăturat, jelind timpul pe care l-am fi putut petrece singuri și care fusese ultima mea speranță de a-mi rezolva întrebările care clocoteau în mine.
Din primele momente în care am testat apele conversaționale până când am ieșit la suprafață, trei ore mai târziu, discuția cu cei care ni s-au alăturat a născut izvoare de speranță, care au curs peste inima mea. Realizarea că aceasta fusese o întâlnire divină ne-a învăluit în adâncimile harului. Frica a dispărut.
Slavă Domnului pentru planurile eșuate, pentru deșert și văile pline de umbre. El este Apa Vieții care reface sufletul. El, cu siguranță, îți va face paharul să dea peste el în prezența tuturor.
