Încolo, fraţilor, întăriţi-vă în Domnul şi în puterea tăriei Lui. Îmbrăcaţi-vă cu toată armătura lui Dumnezeu, ca să puteţi ţine piept împotriva uneltirilor diavolului.
Efeseni 6:10,11
Când Australia a intrat prima dată în lockdown, ca răspuns la pandemia de COVID-19 în martie 2020, am trecut printr-o perioadă tulbure și plină de îngrijorare. Eram în mod special atentă să nu mă infectez, nu doar pentru mine însămi, dar și să o feresc pe mama mea de nouăzeci și trei de ani care locuia cu mine. Am urmat cu grijă sfaturile experților în sănătate și ale liderilor guvernamentali cu privire la distanțarea socială, folosirea măștilor și așa mai departe, dar aveam de-a face cu un dușman invizibil. Cum puteam ști, în fiecare zi, dacă reușisem să evit contaminarea sau dacă intrasem în contact, fără să vreau, cu virusul nevăzut? Am ajuns curând la concluzia că, indiferent de cât de mult încercam, nu puteam fi niciodată sigură de succes – aveam nevoie să-I predau problema lui Dumnezeu.
M-am liniștit puțin în urma unui devoțional prezentat de un lider local al bisericii. El a împărtășit povestea regelui Ahaz care se lupta înfricoșat cu inamici umani. Ahaz știa că el și oamenii lui nu se puteau compara cu acești dușmani. Dumnezeu a promis că invazia iminentă nu va avea loc și i-a trimis regelui Ahaz acest mesaj prin profetul Isaia: „Ia seama şi fii liniştit; nu te teme de nimic şi să nu ţi se înmoaie inima” (Isaia 7:4). Ce mi-a spus mie această întâmplare a fost că da, era important să urmez sfaturile înțelepte, dar că rolul meu principal era să mă odihnesc în Dumnezeu și să mă încred că El va câștiga bătălia.
M-a impresionat cât de mult se aseamănă situația pandemiei cu problema păcatului. Diavolul este un dușman nevăzut, iar contaminarea perfidă a păcatului se află peste tot. Indiferent de cât de mult încerc să urmez regulile cu credincioșie, sau de cât de mult încerc să fiu fără păcat, niciodată nu pot reuși prin propriile eforturi – trebuie să predau problema lui Dumnezeu. Scriptura conține sfaturi pentru viața de zi cu zi și pentru folosirea „echipamentului de protecție personală” – „armura lui Dumnezeu” (Efeseni 6:11) –, dar rolul meu principal este să accept sângele purificator al lui Isus, vărsat pentru mine. Trebuie să mă odihnesc în făgăduința Lui de a mă mântui și să am încredere că El va câștiga bătălia. La fel ca oamenii Lui din vechime, mă mângâie făgăduința: „Nu vă temeţi şi nu vă înspăimântaţi (…) căci nu voi veţi lupta, ci Dumnezeu” (2 Cronici 20:15).
