Care face dreptate orfanului și văduvei, care iubește pe străin și-i dă hrană și îmbrăcăminte.
Deuteronomul 10:18
Astăzi, am profitat de puținul timp în care a fost soare și am aranjat tufa mea cu trandafirii preferați. Încă de când soțul meu, John, a plantat această tufă, în urmă cu ceva timp, de Ziua Mamei, în fiecare an a făcut peste douăzeci de trandafiri. Amândoi ne-am îngrijit cu gingășie de ea și ne-am bucurat de buchetele de un roz parfumat în fiecare sezon. Ah, ce amintiri!
Douăzeci de ani mai târziu, eu trebuie să îmi duc traiul fără John. Ne-am bucurat de treizeci și șase de ani de căsnicie minunați; și cât de grea este lupta fără el. Familiile noastre au făcut față pierderii fiecare în felul ei. M-au încercat simțiminte de deznădejde, în special când nepotul nostru de trei ani îl tot aștepta pe bunicul să vină acasă. „Se joacă de-a v-ați ascunselea, Nana?” m-a întrebat el în fiecare zi multă vreme, refuzând să fie mângâiat de noi, muritorii. „Astăzi îl voi vedea venind pe alee?”
Sunt recunoscătoare pentru faptul că Domnul mângâierii și al speranței a fost un Prieten credincios pentru copiii Săi întristați, așa cum a făgăduit în Isaia 61:2. Piatra funerară a familiei noastre, cu mult prea multe nume pe ea, ne reamintește de „fericita noastră nădejde și arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu și Mântuitor, Isus Hristos (Tit 2:13).
Când am pășit spre zile necunoscute, Isus, Prietenul meu veșnic, a fost cu mine și continuă să îmi reamintească de faptul că El este și întotdeauna va fi prezent. De la El vine făgăduința de eliberare, „căci Domnul este sprijinul meu” (Psalmii 3:5).
În ciuda marii mele pierderi, sau poate că datorită ei, am reușit să slujesc altor văduve – cea mai recentă fiind chiar vecina mea. I-am dăruit o vază cu trandafiri roz, din tufa de trandafiri a lui John, cu un bilețel: „Aceștia au înflorit doar pentru tine!” Faptul că am ascultat-o, am plâns împreună cu ea, am acceptat preparatele ei delicioase, uneori că am ținut-o de mână, toate au ajutat-o să se vindece și sunt recunoscătoare că am putut fi parte în acest proces.
Dragi surori, inima mea suferă pentru voi dacă și voi ați trecut prin experiența pierderii soțului, dar eu cred cu tărie în Isus ca fiind Marele Vindecător al întristării. Vreau să Îl ajut să apăr cauza celor fără ajutor, a orfanilor și a văduvelor.
