Învață pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze, și, când va îmbătrâni, nu se va abate de la ea.
Proverbele 22:6
Unul din cele mai mari daruri din acest univers este darul de a avea o mamă evlavioasă. Eu am fost binecuvântată cu o astfel de mamă. Doamna Leila HoShing a fost întotdeauna mamă cu normă întreagă. Ea a fost mamă pentru cei zece copii biologici ai ei și a găsit timp să fie mamă pentru mulți alții care aveau nevoie de ajutorul unei mame. Mama, cum o strigăm noi cu duioșie, a fost întotdeauna acasă pentru a se ocupa de nevoile domestice ale numeroasei ei familii. Ea întotdeauna fredona sau cânta un imn în timp ce lucra.
Copil fiind, mă întrebam dacă Mama obosea vreodată din cauză că părea că întotdeauna era atât de ocupată. Ea se îmbolnăvea foarte rar – tăria și sănătatea de fier au fost printre binecuvântările ei; tocmai de aceea cred că a și trăit până la nouăzeci și trei de ani! Mama avea frică de Dumnezeu. Viața ei personală de închinare a lăsat imagini de neșters în mintea mea. Chiar și acum o văd cu ochii minții cum citea cu sârguință Biblia foarte devreme în fiecare dimineață. Pasajul ei preferat din Biblie era Psalmul 27. Ea l-a învățat pe de rost și a lăsat ca mesajul psalmului să îi călăuzească viața. Încă îmi amintesc de locul ei „de liniște” ales cu atenție, unde își găsea plăcerea să se întâlnească cu Dumnezeu zi de zi. Ca tânără, am observat cu iubire și am admirat viața ei devoțională – și ah, cât de mult îmi doream să fiu ca ea! Cred că acesta a fost cel mai puternic impact asupra vieții mele.
Mama era foarte devotată față de tot ce făcea. Omenește vorbind, cred că Mama avea motive să fie nefericită pentru că a avea peste zece copii și a fi mamă cu normă întreagă probabil că a fost o adevărată provocare. Totuși, Mama era voioasă. Ea era harnică, generoasă, atentă, blândă și întotdeauna cânta despre dragostea lui Isus!
Acum sunt bunică și îmi dau seama că și la această vârstă înaintată încă aplic aproape tot ce mi-a insuflat Mama încă de mică. Copiii cu adevărat trăiesc ceea ce învață. Mama și-a încheiat alergarea pe acest pământ și acum așteaptă a doua venire a lui Isus. Aștept cu nerăbdare să o întâlnesc pe Mama din nou, atunci când nu ne vom mai despărți.
„Fiii ei se scoală și o numesc fericită, (…)
dar femeia care se teme de Domnul va fi lăudată (…)
și faptele ei s-o laude la porțile cetății!” (Proverbele 31:28-31)