MINUNEA – PARTEA 1

Nu vă îngrijorați de nimic, ci, în orice lucru, aduceți cererile voastre la cunoștința lui Dumnezeu, prin rugăciuni și cereri, cu mulțumiri. Și pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile și gândurile în Hristos Isus.
Filipeni 4:6,7

Ultimul meu copil a fost o minune. Sarcina a fost una normală în primele patru luni, dar, la un control de rutină, medicul a observat ceva ca o pată neagră și faptul că mișcările fătului nu erau întocmai normale. El ne-a trimis de îndată la un specialist. La acea programare ne-au dat vești pe care nu le voi uita niciodată – copilul meu nenăscut se confrunta cu provocări incredibile. Ei ne-au oferit mai multe alternative, inclusiv întreruperea sarcinii.

Inima îmi era împovărată. Îmi amintesc cât de tăcuți am fost pe drumul de întoarcere – pe fețele noastre erau lacrimi. Dumnezeu părea că tace. Inimile noastre au fost zdrobite, trebuia să ne îngrijim de cei doi băieți ai noștri și în același timp luptam cu decizia care ne stătea în față.

Ne-am sunat părinții pentru a le da vestea și mama mi-a răspuns cu glas ferm: „Ne vom ruga.” În acel moment am știut doar că sunt obosită și că sufeream atât de mult. Totul în jur îmi părea lipsit de sens. Dar copilul din pântecele meu respira și legătura pe care o aveam cu el era de nedescris – nu o puteam explica, dar era bucuria din tumultul acesta de nesiguranță.

Într-o seară încercam să dorm și mi-am amintit cine este Dumnezeu – că El este dragoste; El este Mângâietor, Protector, Susținător. Nu m-am putut ruga, dar am început să fredonez un cântec de laudă și am făcut un legământ cu Dumnezeu. L-am rugat să salveze viața fiului meu și, în schimb, să o ia pe a mea. Nici nu știam atunci că Dumnezeu va răspunde, dar această moarte nu avea să fie fizică, ci moarte față de lucrurile acestei lumi și mai multă atenție spre Autorul și Desăvârșitorul vieții mele, Dumnezeu.

În ziua următoare a venit pastorul nostru să se roage cu noi. El m-a învățat să îmi ating pântecele și să rostesc cuvinte pline de viață în timp ce ne rugam la Dumnezeu să Își reverse mila și harul peste viața copilului meu nenăscut. Am plâns din nou, dar de această dată de bucurie, lăudându-L pe Dumnezeu. Am început să mă rog folosind versete și cerând împlinirea lor pentru fiul meu. Cuvintele lui Dumnezeu au început să îmi acapareze gândirea. Am început să mă încred în El mai mult și să cred Cuvântul Său. Pacea lui Dumnezeu mi-a umplut inima și mintea pe măsură ce am cerut împlinirea Cuvântului lui Dumnezeu în viața copilului meu nenăscut.