FIUL STRĂLUCEȘTE ÎN CELE MAI ÎNTUNECATE MOMENTE ALE NOASTRE

Căci Dumnezeu, care a zis: „Să lumineze lumina din întuneric”, ne-a luminat inimile, pentru ca să facem să strălucească lumina cunoștinței slavei lui Dumnezeu pe fața lui Isus Hristos.
2 Corinteni 4:6

Într-o seară, după ce l-am culcat pe băiețelul meu, am plâns. Mă simțeam singură, nu aveam la cine să apelez. Chiar și Dumnezeul căruia Îi slujesc părea departe. În durerea mea, am strigat către El: „Doamne, Tu îmi cunoști inima și dorințele. Știu că Te-am dezamăgit. Te rog, ascultă-mi strigătul și arată-mi că încă mă iubești.” În camera în care mă aflam, întunericul era atât de dens, încât nu îmi vedeam nici mâna și nici copilul din pat.

Dintr-odată, prin fereastră a strălucit o lumină puternică. A luminat direct pe Biblia primită de la tatăl meu. Un glas dulce a spus: „Trebuie să citești Biblia și să te întorci.” În ceasul cel mai întunecat, El încă era cu mine. Acea lumină mi-a confirmat prezența Sa.

Douăzeci și nouă de ani mai târziu, eu și soțul meu am hotărât să mergem în vizită la părinții mei, la Londra. Toți frații mei mergeau. M-am bucurat să îi văd pe toți după atâta timp. A fost o reuniune de familie frumoasă, dar, nu după multă vreme, a trebuit să mă întorc acasă. La doar două săptămâni după ce m-am întors acasă, m-a sunat sora mea. Mama căzuse și acum era în spital. Ei m-au asigurat că ea va fi bine.

Câteva zile mai târziu, sora mea m-a sunat din nou. Veștile nu erau prea bune. Rezultatele analizelor arătau că mama suferea de cancer la pancreas. Doctorul i-a spus că va mai trăi doar o săptămână. Inima mi s-a frânt. Am mers acasă și am împărtășit cu familia veștile rele. De această dată, nu eram singură în întuneric. La altarul de vineri seara, I-am cerut lui Dumnezeu prețuri speciale la bilete de avion. Dumnezeu a răspuns rugăciunii noastre. Eu am reușit să merg să o văd pe mama.

La trei săptămâni după ce mama a fost diagnosticată cu cancer pancreatic a trecut la odihnă. În ziua înmormântării a fost înnorat și ploios în Londra. Din nou I-am cerut lui Dumnezeu să strălucească printre nori. Dumnezeu a răspuns din nou. În timp ce o coborau pe mama în mormânt, o rază luminoasă de soare a strălucit pe umărul fiului meu. Privind spre cer, am știut că Fiul lumina pentru a mă asigura că El era cu noi.

Dragi surori, chiar și în cele mai întunecate momente încredeți-vă în Dumnezeu. El va lumina în cele mai întunecate momente ale voastre. Datorită acelei Lumini eu încă mai rezist.

autor: Dawn M. Philips

Devoționalul pentru femei a fost preluat de pe devotionale.ro.

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO