Pentru toate există o vreme, și orice lucru de sub ceruri își are timpul său… Un timp pentru a plânge și un timp pentru a râde; un timp pentru a jeli și un timp pentru a dansa.
Eclesiastul 3:1,4, NTR

Orice lucru își are vremea lui” este titlul celui de-al treilea capitol din Eclesiastul. Cuvintele din versetele 1-8 acoperă practic tot ce facem sau realizăm în viață noi, oamenii. Aceste observații ale împăratului Solomon sunt citite adesea la înmormântări. Pete Seeger a transpus în muzică acest pasaj scripturistic. Cântecul a fost intitulat: „Turn, Turn, Turn”. A devenit un șlagăr în topurile muzicale ale anilor 1960. Chiar și acum este încă un cântec foarte îndrăgit.

Ca muzician angajat, am cântat la pian și la orgă, duminica, în două biserici, și ca voluntar la biserica mea, în zilele de Sabat. Când programul îmi permite, cânt ca voluntar la pianul de concert din holul unui spital din apropiere. Personalul de la recepție și cel de securitate se bucură de muzică, la fel și cei care sunt în trecere, unii care îi așteaptă pe cei dragi care trec printr-o operație sau printr-o altă procedură medicală sau alții care își vizitează prietenii sau cunoscuții internați în spital. De curând, opt membri de familie așteptau să afle rezultatul operației de inimă al patriarhului familiei lor. Trei copii, un băiat și două fete, erau prea mici ca să urce la etaj. Toți mă ascultau cum interpretam muzică pentru copii, cum ar fi cântece de la Școala de duminică, cântece de grădiniță sau muzică de divertisment.

Când recepționera a anunțat că operația bunicului a decurs bine, m-am oprit din cântat pentru un moment. Înainte, copiii dăduseră din picioare și bătuseră din palme. Acum, când au aflat vestea cea bună, au început deodată să danseze! Bucuria lor era evidentă, pentru că țopăiau, săreau și se învârteau. Nu făceau nimic nepotrivit. Își manifestau pur și simplu bucuria nevinovată și mulțumirea că bunicul lor era bine.

Cum ei zâmbeau și râdeau, toți le răspundeau la fel.

Uneori, noi, adulții, ar trebui să ne asemănăm mai mult cu copiii. Viața are partea ei de necazuri. Dar chiar și acele perioade pot fi presărate cu momente frumoase. Nu este nimic în neregulă ca, atunci când putem, să ne lăsăm cuprinși de bucurie și să arătăm că inima noastră este plină de mulțumire!

Mă bucur că am fost acolo și am putut să fiu părtașă la fericirea lor. Îmi voi aduce aminte mereu de după-amiaza când, într-o sală de așteptare a unui spital, niște copii au înveselit inimile tuturor cu dansul lor. Poate că și Dumnezeu le-a zâmbit, privindu-i din cer!

Bonnie Moyers

Devoționalul pentru femei a fost preluat de pe devotionale.ro.

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO